Pe Muntele Athos, timpul — atât orele, cât și zilele săptămânii — este calculat altfel decât în restul lumii. Călugării athoniți nu măsoară timpul în modul obișnuit pentru mireni. Ducând o viață retrasă, în armonie cu natura și dedicată rugăciunii, ei își organizează ziua conform timpului bizantin.
De asemenea, așa cum am menționat anterior, călugării Athosului folosesc calendarul iulian, nu pe cel gregorian, atunci când stabilesc datele sărbătorilor bisericești. În acest fel, ei păstrează legătura cu trecutul istoric al Ortodoxiei, menținând continuitatea tradiției creștine ortodoxe.
Ce este timpul bizantin?
În perioada Bizanțului, oamenii măsurau timpul altfel decât noi. Spre deosebire de împărțirea fixă a orelor moderne, în acea epocă durata orei se schimba în funcție de anotimpuri și de fenomenele naturale — cum ar fi mișcarea soarelui și variația luminii zilei. Viața liturgică a Bisericii bizantine era strâns legată de această percepție a timpului. Ziua nu începea dimineața, ci seara, odată cu slujba Vecerniei.
Cum se calculează timpul bizantin?
Conform sistemului bizantin de măsurare a timpului, ziua începe odată cu apusul soarelui. În clipa în care soarele apune pe Muntele Sfânt, se consideră că începe „miezul nopții” — de la care se numără primul ceas al noii zile. Cu alte cuvinte, ceea ce pentru noi este miezul nopții (00:00) și începutul unei zile de 24 de ore, pentru călugării Athosului corespunde momentului apusului.
Totuși, spre deosebire de restul lumii, unde ora rămâne aproape neschimbată (cu excepția trecerii la ora de vară sau de iarnă), sistemul bizantin folosit pe Athos necesită ajustări continue. Pământul se rotește nu doar în jurul propriei axe, provocând alternanța zilei și nopții, ci și în jurul soarelui, ceea ce împreună cu înclinarea axei sale determină schimbarea anotimpurilor.
Aceasta influențează durata zilei și, implicit, calculul orelor pe Muntele Athos:
- când ziua este mai lungă, începutul perioadei de 24 de ore se deplasează mai târziu;
- când ziua se scurtează, ziua athonită începe mai devreme.
Astfel, miezul nopții pe Athos nu este niciodată la aceeași oră: iarna și vara el variază în funcție de apus. Din acest motiv, călugării de pe Sfântul Munte folosesc adesea ceasuri solare pentru a determina timpul cu precizie.
Diferențele dintre timpul athonit și timpul nostru
În perioada verii, timpul bizantin diferă de timpul nostru obișnuit cu aproximativ 3–4 ore, iar iarna diferența poate ajunge chiar la 7 ore.
De exemplu, atunci când în luna iunie se lasă noaptea și ceasurile noastre arată ora 21:00, pentru călugării de pe Athos este deja miezul nopții.
Majoritatea mănăstirilor urmează cu strictețe sistemul bizantin, cu o singură excepție — mănăstirea Iviron, unde ziua de 24 de ore începe odată cu răsăritul soarelui.
Ce semnificație are timpul pentru călugării Athosului?
Sistemul folosit pentru măsurarea timpului influențează toate aspectele vieții de pe Sfântul Munte: el determină momentul bătăilor clopotelor, al Sfintei Liturghii, diferitelor slujbe, Vecerniei, mesei comune și altor rânduieli monahale.
Pentru călugării athoniți, timpul bizantin nu este doar un instrument care reglementează rutina zilnică. Ei trăiesc în armonie cu el, fără a-i permite să le scape printre degete; timpul devine o parte integrantă a vieții lor ascetice. Într-un anumit sens, el reprezintă o formă de teologie practică, trăită zilnic în tăcere și rugăciune.
Ajuns pe Sfântul Munte, fiecare pelerin observă repede că ceasul său nu corespunde cu timpul mănăstirilor. Totuși, această nepotrivire nu-i tulbură experiența, ci, dimpotrivă, devine o chemare de a intra în realitatea athonită — într-un loc unde fiecare clipă se transformă în rugăciune, urmând un alt ritm, eliberat de graba și deșertăciunea lumii.
Urmarea timpului bizantin nu este un anacronism, ci o punte vie care leagă comunitatea athonită de tradiția Bizanțului, precum și de creștinismul ortodox în ansamblu.
Pe Sfântul Munte, trecerea timpului este percepută ca un fenomen firesc, dar cu o dimensiune rugătoare și teologică profundă.
