Muntele Athos este centrul tradiției creștin-ortodoxe. Comunitățile monahale de pe Athos au fost dintotdeauna păstrătoare ale spiritualității, credinței și tradițiilor care definesc ortodoxia. Printre numeroasele sale trăsături distinctive, Athosul este cunoscut pentru faptul că folosește neîntrerupt vechiul calendar iulian. Acest lucru îl diferențiază de majoritatea bisericilor ortodoxe (cu excepția celor ruse, georgiene, ierusalimitene și sârbe), care, fiind subordonate Patriarhiei Ecumenice, urmează calendarul iulian revizuit, cunoscut și sub numele de calendar gregorian.
Cum a apărut separarea dintre vechiul și noul calendar?
Calendarul iulian, introdus de Iulius Cezar în anul 45 î.Hr., a fost calendarul urmat de creștinism, de-a lungul întregii sale istorii. Totuși, la sf. sec. al XVI-lea, cercetările astronomice au evidențiat o eroare, ceea ce l-a determinat pe Papa Grigorie al XIII-lea să introducă, în anul 1582, un nou sistem calendaristic. Denumit după numele său, calendarul gregorian a înlocuit treptat calendarul iulian în întreaga lume occidentală.
Dacă în țările catolice, noul calendar a fost acceptat relativ ușor și rapid, în rândul ortodocșilor această schimbare a durat mult mai mult timp. Când Papa Grigorie al XIII-lea i-a propus Patriarhului Ecumenic Ieremia al II-lea Tranos, să adopte noul sistem de cronologie, patriarhul a respins propunerea. Calendarul gregorian a fost perceput ca un instrument de impunere a influenței catolice asupra tradiției ortodoxe. Abia în sec. al XIX-lea, Patriarhul Ecumenic Antim al VII-lea, și-a exprimat opinia:
"Dorința și aspirația către un calendar unic pentru toate popoarele creștine." (1895)
În anul 1903, Patriarhul Constantinopolului Ioachim al III-lea, în colaborare cu Sfântul Sinod al Bisericii Greciei și Facultatea de Teologie a Universității din Atena, a decis:
"Bisericile Ortodoxe, în cooperare între ele și cu autoritățile publice din țările lor, pot încerca să reformeze calendarul folosit în prezent, în conformitate cu realizările și concluziile științei astronomice."
Prin această decizie, el a îndemnat toate Bisericile Ortodoxe să se alăture Patriarhiei Ecumenice în renunțarea la calendarul iulian și în adoptarea calendarului gregorian, considerat mai precis din punct de vedere științific.
În Grecia, decizia de a trece la noul calendar a fost luată în ianuarie 1923, iar implementarea sa a început pe 16 februarie, aceluiași an. Cu toate acestea, Muntele Athos, asemenea altor comunități ortodoxe tradiționale, a continuat să urmeze calendarul iulian.
De ce Muntele Athos nu a acceptat noul calendar?
Când Patriarhia Ecumenică și Biserica Greciei au trecut la calendarul gregorian, comunitatea athonită s-a opus acestor schimbări, rămânând fidelă sistemului calendaristic tradițional. Decizia călugărilor a fost motivată de temerea că orice modificare a obiceiurilor și tradițiilor ortodoxe, ar putea deschide calea pentru inovații dogmatice.
Poziția puternică a Muntelui Athos ca bastion al creștinismului ortodox, l-a făcut rezistent la schimbări. Părinții athoniți se temeau că adoptarea calendarului gregorian, ar putea pune în pericol unitatea Bisericii.
Cu toate acestea, spre deosebire de alte grupuri ortodoxe, care au respins vehement schimbările, comunitatea monahală de pe Muntele Athos nu a rupt legăturile cu Patriarhia Ecumenică. Athoniții au continuat să-l pomenească pe Patriarh, susținându-și smerit poziția și explicând motivele acesteia.
O excepție de la această regulă este Mănăstirea Esfigmenu, unde în anii 1970 a avut loc o schismă internă, care a dus la formarea a două comunități monahale separate. Mănăstirea oficial recunoscută urmează practica tuturor așezămintelor athonite, în timp ce comunitatea separatistă refuză să-l pomenească pe Patriarhul Ecumenic.
Care este semnificația calendarului vechi pentru comunitatea athonită?
Pentru călugării athoniți, păstrarea vechiului calendar - nu este doar o întrebare de cronologie. Dincolo de orice argument științific, privind precizia mai mare a calendarului gregorian, rămâne esențială păstrarea sistemului iulian ca mijloc de continuitate spirituală, coerență și fidelitate față de tradiția ortodoxă.
Calendarul iulian reglementează istoric ciclul liturgic ortodox, stabilind zilele de sărbători și posturi, încă din primele zile ale creștinismului. Călugării îl percep ca pe o legătură fundamentală cu trecutul istoric al Ortodoxiei, păstrând o continuitate cronologică urmată de Sfinții Părinți ai Bisericii.
Așa cum spunea odată călugărul Efrem din Schitul Sfântului Andrei:
"Într-adevăr, dintr-o perspectivă științifică, din punct de vedere cronologic, aveți dreptate, iar noi nu. Totuși, din punct de vedere al tradiției, vechiul calendar este considerat mai autentic. Noul nu este greșit, dar este revizuit...
[...]
Vedeți, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu de pe insula Tinos, săvârșește minuni în ziua prăznuirii Sale atât după vechiul, cât și după noul calendar — pe 15 august și apoi din nou, peste 13 zile. Deci, care dintre aceste zile este, în realitate, adevărata Ei sărbătoare?"
Când sărbătoresc călugării athoniți Crăciunul, Paștele și alte sărbători?
Ca rezultat, celebrarea zilelor de pomenire a sfinților și a principalelor sărbători din calendarul bisericesc pe Muntele Athos, diferă de datele corespunzătoare sărbătorite în afara acestui stat monahal. În majoritatea cazurilor, mănăstirile athonite sărbătoresc cu 13 zile mai târziu, decât comunitățile ortodoxe care urmează calendarul iulian. Totuși, există excepții în ceea ce privește sărbătorile cu dată variabilă. De exemplu, marea sărbătoare a Paștelui este celebrată în aceeași zi de întreaga Biserică Ortodoxă, și prin urmare și de către părinții athoniți.
Pelerinilor, care vizitează Muntele Athos, li se recomandă să țină cont de aceste diferențe calendaristice - mai ales în cazurile în care, își planifică vizita în funcție de anumite sărbători.
În concluzie, această fidelitate față de calendarul iulian - demonstrează devotamentul călugărilor față de legăturile sfinte ale tradiției creștine.
