Slujirea monahală pe Muntele Athos

Slujirea monahală

Vizitatorul oricărei mănăstiri athonite înțelege imediat că, pe lângă îndatoririle liturgice și duhovnicești, călugării au și alte responsabilități. Prin acestea, ei își aduc contribuția la buna funcționare a obștii: asemenea oricărei comunități, călugării se ocupă de munca manuală, prin care își câștigă existența.

Pe Muntele Athos, cea mai mare parte a nevoilor unei mănăstiri este acoperită prin slujirea călugărilor care locuiesc în ea. Timpul de odihnă este, de obicei, minim, iar puținele ore libere sunt folosite creativ, pentru activități folositoare. De exemplu, unul pictează icoane — nu pentru a le vinde, ci din plăcere lăuntrică —, altul scrie sau traduce texte duhovnicești.

Unii călugări au mai multe ascultări, iar unele lucrări necesită cooperarea mai multor frați din obște.

Tipuri de slujiri împlinite de călugări

Iconarul – se ocupă cu pictura bisericilor și icoanelor.

Mulți călugări athoniți pictează sfinți, urmând tradiția bizantină a iconografiei, iar cei mai renumiți aghiografi, absolvenți ai Academiei Bisericești Athonite, continuă tradiția athonită în lucrările lor.

Viticultorul – îngrijește viile. În ultimele decenii, multe mănăstiri de pe Sfântul Munte au plantat vii proprii, producând vin nu doar pentru nevoile interne, ci și pentru vânzare sau export, păstrând astfel o tradiție veche de secole.

Reprezentantul – reprezintă mănăstirea în Sfântul Chinot.

Arsanarul – este responsabil de portul și debarcaderul mănăstirii.

Arhondarul – are în grijă arhondaricul (casa de oaspeți) și primirea pelerinilor.

Administratorul pivniței de vinuri – este responsabil de pivnițele mănăstirii. Pe Muntele Athos, vinul se produce de mai bine de o mie de ani, viticultura fiind adânc înrădăcinată în tradiția creștină. În minunata „Grădină a Maicii Domnului”, călugării cultivă soiuri de viță-de-vie cu multă grijă și rugăciune.

Legătorul de cărți – se ocupă de legarea și restaurarea manuscriselor. În bibliotecile athonite se păstrează numeroase manuscrise grecești unice. Valoarea lor este inestimabilă, iar numărul lor impresionant: aproximativ 15.000 de exemplare — în timp ce cele mai mari două colecții de manuscrise grecești din Europa ale Vaticanului și Bibliotecii Naționale din Paris — numără împreună nu mai mult de 10 000.

Contribuția acestor manuscrise la cultura europeană este fără de preț. După cum spune ieromonahul Nicodim, bibliotecarul Marii Lavre: „Nimeni nu poate ști cu certitudine unde s-ar afla omenirea astăzi, fără acele cunoștințe străvechi păstrate în manuscrisele bizantine, mai ales cele de pe Muntele Athos. Probabil că Renașterea apuseană ar fi venit cu câteva secole mai târziu...”

Bibliotecarul – are în grijă arhivele și bibliotecile mănăstirii.

Secretarul – se ocupă de corespondența și comunicarea externă a mănăstirii.

Citețul – citește cărți duhovnicești în timpul mesei fraților.

Economul – administrează proviziile mănăstirii. Dieta monahală nu este doar ceea ce numim astăzi „dietă mediteraneană” — este mai mult decât atât. În ce constă filosofia alimentației monahale, atemporalitatea și particularitățile culturale care o însoțesc? Ce produse, gătite cu muncă și dragoste de călugări, sunt astăzi un model de alimentație sănătoasă, care contribuie la o viață mai lungă? Dieta monahală continuă tradițiile dietei din Grecia antică, care s-a păstrat datorită ortodoxiei și a fost dieta tipică a familiei grecești până la sfârșitul anilor 1970.

Epistatul – călugăr sau ieromonah trimis de o mănăstire pentru a sluji în Sfânta Epistasie.

Distribuitorul – aduce recolta de la metoacele mănăstirii.

Egumenul – arhimandritul, starețul mănăstirii, ieromonahul, părintele duhovnicesc al întregii obști.

Grădinarul – are în grijă pământurile mănăstirii.

O misiune importantă a călugărilor athoniți este păstrarea echilibrului ecologic. Ei înțeleg importanța sănătății nu doar a sufletului, ci și a trupului. Natura omului este dublă: în noi se îmbină trupul fragil al pământului și sufletul nemuritor. Cultivând plantele și ierburile tămăduitoare ale Athosului, călugării contribuie la menținerea armoniei creației.

Preotul cimitirului – are în grijă cimitirul și osuarul mănăstirii.

Căpitanul – răspunde de bărcile mănăstirii.

Pescarul – se ocupă cu pescuitul și aprovizionarea obștii cu pește și fructe de mare.

Colivad – călugăr–meșteșugar care pregătește coliva pentru sărbătorile mănăstirii.

Bucătarul – responsabil de pregătirea mâncării în mănăstire.

Prosmonarul – monahul care se roagă neîncetat înaintea unei icoane făcătoare de minuni.

Pământul Sfântului Munte Athos este udat de lacrimile călugărilor care se roagă și aduc laudă Domnului și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Este un loc al privegherii, al pocăinței și al smereniei. Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului sunt numeroase pe Muntele Athos, motiv pentru care aproape fiecare mănăstire are un prosmonar propriu.

Prosforarul – pregătește prescurile, pâinile liturgice și artosurile.

Protul – monah sau ieromonah, trimis de una dintre cele cinci mănăstiri care au dreptul de a numi un prot-epistat, atunci când vine rândul mănăstirii respective.

Croitorul – confecționează veșmintele monahale și hainele obștii.

Clopotarul – trage clopotele la ceasurile rânduite.

Infirmierul – îngrijește bolnavii din spitalul mănăstirii.

Farmacistul – prepară medicamente și unguente din plante tămăduitoare (astăzi, este administratorul farmaciei mănăstirii).