Coliva în tradiția creștin-ortodoxă

Tradiția pregătirii colivei — este una dintre cele mai vechi în creștinism. Acest preparat este oferit, în principal, la slujbele de pomenire și în sâmbetele morților, pentru a cinsti memoria celor adormiți. Acest obicei, care nu a suferit modificări semnificative, a supraviețuit încă din vremurile Greciei Antice și ale creștinismului timpuriu. Este legat de speranța învierii și de cinstirea memoriei celor plecați dintre noi.

Tradiția colivei

Tradiția pregătirii colivei își are rădăcinile în riturile religioase din Grecia și Roma antică. Încă din acele vremuri, grâul, fiind una dintre cele mai importante resurse ale omului, era adesea oferit ca jertfă zeilor. În tradiția creștină, grâul a căpătat o nouă simbolistică și a fost încărcat de un profund sens teologic. Obiceiul pregătirii sale speciale a fost integrat în tradiția ortodoxă, devenind un simbol al învierii celor adormiți.

Coliva — nu este doar un desert tradițional. Ea reprezintă o referință la nemurirea sufletului și la credința omului în cea de-a doua venire a Domnului.

Denumirea preparatului culinar, provine de la cuvântul grecesc antic „kollybos” (κόλλυβος), care inițial însemna „monedă mică”, iar mai târziu, în forma de gen neutru la plural, desemna „prăjituri mici din grâu fiert”.

În timpul sărbătorii păgâne Antesteria, grecii antici ofereau un amestec de semințe fierte și nuci, în memoria celor decedați. Astfel, asocierea grâului cu amintirea celor adormiți a apărut înainte de răspândirea creștinismului. În primii ani ai noii religii, ca acte de milostenie, erau oferite, printre altele, și monede. De-a lungul timpului, tradiția greacă antică și cea creștin-ortodoxă au condus la formarea obiceiului pe care îl cunoaștem și îl practicăm astăzi.

Interpretare teologică

Coliva este făcută din grâu fiert, care simbolizează trupul celui adormit. Așa cum grâul se înmoaie și își schimbă forma în timpul fierberii, tot așa și omul se „uzează” pe parcursul vieții, supunându-se legilor care guvernează existența sa pământească. Pe de altă parte, grâul este o cultură prețioasă care, fiind semănată în pământ, se înmulțește și hrănește omul pe tot parcursul vieții sale. Astfel, grâul simbolizează jertfa și ascultarea, care aduc roade spirituale bogate. Spicele de grâu reprezintă speranța în înviere.

Însuși Hristos s-a asemănat cu grâul:

„... dacă grăuntele de grâu, căzând în pământ, nu moare, rămâne singur; iar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24).

Mântuitorul a fost adus în jertfă, asemenea unui grăunte de grâu, semănând credința în inimile oamenilor.

Grâul, ca ingredient principal al colivei, simbolizează viața veșnică, deoarece sămânța, fiind plantată, „moare” pentru a încolți și a da naștere unei vieți noi. Acest ciclu al vieții și al morții, stă la baza religiei creștin-ortodoxe și exemplifică în mod clar, esența eticii eshatologice a doctrinei creștine.

Simbolismul ingredientelor pentru colivă

Se consideră că coliva ar trebui să conțină nouă ingrediente, simbolizând cele nouă cete îngerești. Fiecare ingredient are o semnificație aparte:

1. Grâul – simbolizează viața și învierea, reprezentând speranța într-o viață veșnică, deoarece procesul de semănare și germinare reprezintă speranța învierii și a vieții veșnice;
2. Firimiturile de pâine sau făina – simbolizează pământul, care acoperă trupul celui decedat.
3. Zahărul – semnifică dulceața raiului și nădejdea în pacea sufletească a celui plecat.
4. Rodii – utilizate pentru decor, ele simbolizează bunăstarea sufletului celui decedat, iar semințele exprimă unitatea dintre vii și cei adormiți, care rămân uniți înaintea lui Hristos.
5. Stafidele – îl simbolizează pe Hristos, care este vița de vie.
6. Nucile și migdalele – reprezintă diversitatea vieții și renașterea; sunt, de asemenea, semne ale binecuvântării.
7. Scorțișoara și alte condimente – oferă un miros plăcut, simbolizând bunătatea vieții creștine și binecuvântarea, care însoțește credincioșii în clipa morții.
8. Pătrunjelul sau menta – reprezintă dorința ca sufletul celui adormit să se odihnească în "grădinile Raiului."
9. Crucea din zahăr sau bomboane albe – servește drept piesa centrală a colivei, simbolizează biruința vieții asupra morții și speranța în înviere.

Cum se decorează coliva?

După cum s-a menționat deja, coliva este decorată într-o varietate de moduri. Fiecare credincios folosește ingredientele așa cum crede de cuviință, demonstrând astfel credință, devotament și respect pentru tradiția Bisericii. Astfel, ca parte a temei religioase, suprafața colivei poate fi decorată cu diverse simboluri și desene.

Cel mai comun este simbolul crucii, creat cu ajutorul dulciurilor, stafidelor, migdalelor, nucilor etc. Iar pentru o decorare mai complexă, există modele speciale care ajută la crearea unei imagini a crucii, îngerilor, sfinților, Fecioarei Maria, Iisus Hristos etc.

Când este servită coliva?

Coliva este oferită la slujbele de pomenire și în sâmbetele părinților. La parastase, coliva se pregătește pentru odihna sufletului unei persoane concrete, iar în sâmbetele morților (părinților), aceasta este o rugăciune colectivă pentru toți cei adormiți.

Procesul de pregătire a colivei

Procesul de pregătire a colivei este, de obicei, însoțit de rugăciune. Mai întâi se fierbe grâul, care este apoi uscat și amestecat cu restul ingredientelor. În multe părți ale Greciei, oamenii prepară coliva împreună, într-un efort de a sprijini familia îndurerată și de a se ruga împreună pentru sufletul celui decedat.

Coliva gata pregătită este dusă la biserică, unde preotul o binecuvântează, cerând odihna sufletului și iertarea păcatelor. La sfârșitul parastasului, coliva este distribuită credincioșilor.

Coliva — este o formă de ofrandă și binecuvântare. Prepararea acestui fel de mâncare, ne oferă ocazia de a ne exprima dragostea pentru cei dragi decedați și credința în viața veșnică. Prin acest obicei, biserica ne amintește de semnificația învierii și de speranța vieții veșnice, unind ceea ce vine cu veșnicia, cu credința în mântuirea noastră.