21:15 Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
21:16 El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:ⓖ Paște oițele mele.
21:17 Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toateⓗ, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
21:18 Adevăratⓘ, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
21:19 Și a zis aceasta însemnând cuⓙ ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
21:20 Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul peⓚ care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21:21 Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
21:22 Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână pânăⓛ vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
21:23 Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
14:21 Cineⓞ are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.
14:22 Iuda, nu Iscarioteanul, îi ziceⓟ: Doamne, și ce s‐a întâmplat că ai de gând să te arăți nouă și nu lumii?
14:23 Isus a răspuns și i‐a zis: Dacăⓠ mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi șiⓡ vom veni la el și ne vom face o locuință la el.
14:24 Cine nu mă iubește, nu păzește cuvintele mele; și cuvântulⓢ pe care‐l auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m‐a trimis.
10:1 Adevărat, adevărat vă spun, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este un hoț și un tâlhar;
10:2 iar cine intră pe ușă este păstor al oilor.
10:3 Acestuia portarul îi deschide și oile aud glasul lui și el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară.
10:4 Și după ce a scos afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui.
10:5 Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor.
10:6 Isus le‐a spus această asemănare. Ei deci n‐au înțeles ce erau ce le vorbea.
10:7 Isus deci le‐a zis iarăși: Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt ușa oilor.
10:8 Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‐au ascultat de ei.
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos.
10:11 Euⓟ sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi.
10:12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasăⓠ oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie.
10:13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi.
10:14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe aleⓡ mele și ale mele mă cunosc,
10:15 cumⓢ mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; șiⓣ îmi pun viața pentru oi.
10:16 Am și alteⓤ oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu șiⓥ va fi o singură turmă, un singur păstor.
15:17 Deci am cu ce mă lăuda înⓚ Hristos Isus în cele privitoare la Dumnezeu.
15:18 Căci nu voi îndrăzni să vorbesc despreⓛ cele ce n‐a lucrat Hristos prin mine pentruⓜ ascultarea Neamurilor, prin cuvânt și prin faptă,
15:19 prinⓝ puterea semnelor și minunilor, prin puterea Duhului Sfânt; încât de la Ierusalim și împrejur până în Iliric am îndeplinit propovăduirea evangheliei lui Hristos;
15:20 căutând însă astfel ca o cinste a mea să vestesc evanghelia nu unde a mai fost numit Hristos, caⓞ să nu zidesc pe temelie străină,
15:21 ci, după cum este scris: Cei căroraⓟ nu li s‐a vestit despre el vor vedea și cei ce n‐au auzit, vor înțelege.
15:22 De aceea amⓠ și fost împiedicat de multe ori ca să vin la voi.
15:23 Dar acum, nemaiavând vreun loc în aceste ținuturi șiⓡ de mulți ani având dorința să vin la voi,
15:24 de îndată ce aș pleca în Spania (căci nădăjduiesc să vă văd trecând pe la voi șiⓢ să fiu petrecut de voi într‐acolo, după ce mă voi fi bucurat mai întâi puțin de tovărășia voastră)
15:25 și acum mă ducⓣ la Ierusalim slujind sfinților.
15:26 Căci Macedonia și Ahaia auⓤ binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim.
15:27 Da, au binevoit și le sunt datornici; căci dacăⓥ Neamurile au fost făcute părtașe la cele duhovnicești ale lor, leⓦ datorează și ele să le slujească în cele ale cărnii.
15:28 Deci după ce voi săvârși aceasta și le voi pecetlui acest rodⓧ, voi pleca în Spania pe la voi.
15:29 Și știuⓨ că venind la voi, voi veni în plinătatea binecuvântării lui Hristos.
12:46 Pe când vorbea el încă gloatelor, iatăⓐ mama și frații lui stăteau afară, căutând să‐i vorbească.
12:47 Și cineva i‐a zis: Iată mama ta și frațiiⓑ tăi stau afară căutând să‐ți vorbească.
12:48 Dar el a răspuns și a zis celui ce‐i spunea: Cine este mama mea și cine sunt frații mei?
12:49 Și și‐a întins mâna spre ucenicii săi și a zis: Iată mama mea și frații mei.
12:50 Căci oricineⓒ va face voia Tatălui meu care este în ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă.
13:1 În ziua aceea Isus a ieșit din casă și ședeaⓓ lângă mare.
13:2 Și gloate multe s‐auⓔ adunat la el, încât el a intrat într‐o corabie ca să șadăⓕ și toată gloata stătea pe țărm.
13:3 Și le‐a vorbit multe în pilde, zicând: Iată a ieșit semănătorul să semene.
7:26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfântⓘ, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși șiⓙ fiind făcut mai înalt decât cerurile,
7:27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâiⓚ pentru păcatele sale șiⓛ apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceastaⓜ odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși.
7:28 Căci legea pune mari preoți oameniⓝ care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, careⓞ este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
8:1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, careⓟ s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri,
8:2 ca slujitor al locurilor sfinteⓠ și al cortuluiⓡ adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul.
