Sfântul Apostol Iuda, fratele Sfântului Apostol Iacov cel Drept, era din neamul lui David și al lui Solomon. S-a născut în Nazaret din dreptul Iosif. Iuda, numit Iuda al lui Iacov, din smerenie se socotea nevrednic a fi numit frate al Domnului după trup, din pricina necredinței și a lipsei sale de dragoste frățească de odinioară. El nu credea în Hristos, după cum mărturisește Sfântul Ioan Teologul.
După Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos, Apostolul Iuda a început să propovăduiască Evanghelia, călătorind prin Iudeea, Galileea, Samaria, Idumeea, Arabia, Siria și Mesopotamia. A ajuns în cetatea Edessa, unde a desăvârșit lucrarea începută de un alt Tadeu, unul dintre cei șaptezeci de Apostoli. Sfântul Apostol Iuda a propovăduit și în Persia și a scris epistola sa sobornicească, în care îi povățuia pe credincioși împotriva oamenilor nelegiuiți și îi îndemna la fapte bune.
Apostolul Iuda, după ce a întors pe mulți de la închinarea la idoli, a fost prins de slujitorii idolilor și, după ce a fost supus la chinuri, a fost răstignit pe cruce și străpuns cu săgeți. Astfel s-a mutat la Hristos Dumnezeu, primind cununa răsplătirii celei veșnice.
