Icoana Maicii Domnului Eleovrytissa provine din iconostasul vechii biserici Sfântul Gheorghe din Karyes. La mijlocul sec. al XIX-lea, după restaurarea chiliei, a fost transferată la mănăstirea Simonos Petras, unde a fost așezată într-un mic proscomidiar.
La începutul lunii iunie 1974, în timp ce ieromonahul Vissarion slujea ca econom al mănăstirii, unul dintre vasele goale de lângă proschinitariul icoanei s-a dovedit a fi plin cu ulei. La 22 noiembrie 1989, diaconul Chariton, în timp ce curăța vasele goale și le pregătea pentru uleiul din noua recoltă, a descoperit două dintre aceste vase deja pline cu ulei curat. Speriat, el a raportat evenimentul egumenului stareț, Emelian, care la rândul său l-a raportat frăției, subliniind semnificația sa ca o manifestare a grijii Maicii Domnului pentru nevoile călugărilor. După eveniment, icoana a fost purtată cu onoruri în biserica principală.
Din punct de vedere iconografic, icoana este de tip Odighitria, înfățișând-o pe Fecioară cu fața întreagă, ținând Pruncul pe brațul stâng, în timp ce mâna dreaptă este la nivelul pieptului. Hristos, înfățișat de asemenea în plină figură, ține un pergament închis atingându-și genunchiul stâng; cu mâna dreaptă binecuvântează credincioșii. Fecioara poartă o mantie purpurie cu broderie de aur, care împodobește și haina lui Hristos. Fundalul icoanei este acoperit de o ramă de argint ulterioară, decorată cu medalioane de flori. Nimbul Fecioarei este decorat cu un motiv vegetal. Pe nimbul lui Hristos se află inscripția ο ων - Cel care există. Inscripția de pe rama icoanei, în partea de jos, menționează donatorul decorului icoanei și data creării acesteia (1997).
Icoana a fost datată în prima jumătate a sec. al XVIII-lea (1738), deoarece prezintă multe aspecte stilistice similare cu alte lucrări din această perioadă.
