Icoana Maicii Domnului Portărița (gr. Πορταΐτισσα – „Cea care păzește poarta” Portaitissa) este considerată una dintre cele mai făcătoare de minuni icoane de pe Athos. În fiecare zi, pelerini din întreaga lume îi adresează rugăciuni, cerând ajutor și ocrotire.
Istoria icoanei făcătoare de minuni
În Sfânta Mănăstire Iviron de pe Athos se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Portărița, despre care se crede că aparține pensulei Sfântului Evanghelist Luca. Dimensiunile ei sunt de 137 cm înălțime și 94 cm lățime, iar greutatea ajunge la 96 kg, incluzând ofrandele și darurile pelerinilor. Expresia severă a chipului Maicii Domnului, cu privirea adâncă și pătrunzătoare, insuflă evlavie tuturor celor care au binecuvântarea de a contempla acest sfânt chip.
Icoana a primit numele de „Portărița” deoarece se află într-o capelă a Mănăstirii Iviron, situată în stânga porții principale.
.jpg)
Odinoară, icoana a aparținut unei văduve evlavioase din Niceea, care aprindea în fiecare noapte o lumânare înaintea ei. În vremea iconoclasmului, soldații împăratului Teofil, care domnea atunci, percheziționau casele în căutare de icoane. Astfel, au descoperit și acest sfânt chip.
Văduva cea înțeleaptă, mituind soldații, a obținut o amânare de o zi; în timpul nopții, împreună cu fiul ei, a scos icoana în taină și a aruncat-o în mare. În loc să se scufunde, icoana a rămas la suprafața apei și, purtată de valuri, a pornit spre Grecia.
Fiul văduvei, pentru a evita arestarea, a plecat la Tesalonic, iar mai târziu pe Muntele Athos. Devenind monah al Mănăstirii Iviron, el a istorisit fraților minunea salvării icoanei.
Apariția icoanei pe Athos
Nimeni nu știe unde s-a aflat icoana timp de 170 de ani: din anul 829, când a fost aruncată în mare, până în anul 1004, când a ajuns în chip minunat la țărmurile Athosului, în apropierea Mănăstirii Iviron.
Sfinții bătrâni ai Ivironului se aflau în convorbiri duhovnicești mântuitoare când au văzut în mare un stâlp de foc. Călugării mănăstirii au încercat să ajungă la el cu bărcile, pentru a contempla minunea. Au putut distinge că lumina izvora din chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, însă, cu cât se apropiau mai mult, cu atât icoana se îndepărta de ei.
Atunci părinții s-au adunat în biserica mănăstirii și au făcut rugăciuni fierbinți către Atotputernicul, cerându-I să le îngăduie să ia sfânta icoană. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunile lor și le-a răspuns într-un mod minunat.
În afara mănăstirii trăia un monah-ascet, Gavriil din Iviria. Era un om simplu și smerit, care repeta neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Hrana lui erau plantele muntelui, iar băutura – apa izvoarelor; zi și noapte își dedica viața studierii legii lui Dumnezeu.
Într-o zi, pe când Gavriil se ruga, l-a cuprins o somnolență puternică; abia închizând ochii, i s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în toată slava Sa Dumnezeiască. Maica Domnului i-a spus astfel:
„Mergi la mănăstirea ta și spune starețului că am venit să le dăruiesc icoana Mea, apoi mergi spre mare și pășește pe apă. Să știe toți câtă dragoste și purtare de grijă am pentru mănăstirea voastră.”
După ce a rostit aceste cuvinte, Maica Domnului a dispărut.
Ascetul a pornit îndată spre mănăstire și a vestit vestea cea plină de bucurie. Sfinții părinți, în procesiune, cu cântări bisericești, au mers spre mare. Urmând porunca Maicii Domnului, Gavriil a pășit pe apă și, îndată, icoana s-a aflat în mâinile sale.
Părinții au primit chipul făcător de minuni cu mare bucurie și evlavie; timp de trei zile și trei nopți au săvârșit privegheri, rugăciuni și slujbe, aducând mulțumire Domnului și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Ocrotitoarea Mănăstirii Iviron
Icoana a fost așezată de mai multe ori în biserica centrală a mănăstirii, însă de fiecare dată, în chip minunat, ea se afla deasupra porților mănăstirii. Acest lucru s-a repetat până când Maica Domnului i s-a arătat din nou bătrânului Gavriil, poruncindu-i:
„Spune starețului să înceteze a mă mai muta, căci Eu nu am venit în mănăstire pentru ca voi să mă păziți pe Mine, ci pentru ca Eu să fiu păzitoarea voastră, atât în viața pământească, cât și în cea veșnică; iar cei ce viețuiesc în smerenie, cu frică de Dumnezeu, cei sârguincioși și care își cultivă virtuțile, și care își vor sfârși viața pământească în acest loc, să aibă curaj și să nu se teamă de iad, căci pentru ei am cerut de la Dumnezeu și Fiul Meu har ceresc și l-am primit. Iar ca dovadă a cuvintelor Mele, îți dau acest semn: cât timp chipul Meu va rămâne în mănăstirea voastră, acest Munte nu va duce lipsă de mila și harul lui Dumnezeu și al Fiului Meu.”
Auzind acestea, bătrânul evlavios s-a grăbit la mănăstire și a vestit starețului, care s-a bucurat foarte mult, a adunat obștea și a poruncit să se construiască la intrarea mănăstirii o capelă specială pentru icoana făcătoare de minuni.
De atunci, icoana Maicii Domnului Portărița se păstrează în această capelă. Se crede chiar că, dacă icoana va părăsi vreodată locul Ei, acest fapt va fi începutul numărătorii inverse până la a Doua Venire a Domnului.
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
O, Preasfântă Fecioară, Maica Domnului, Împărăteasa cerului și a pământului! Primește suspinul cel mult pătimitor al sufletului nostru și caută din înălțimea sfințeniei Tale spre noi, cei ce ne închinăm cu credință și dragoste preacuratului Tău chip. Căci, cufundați fiind în păcate și tulburați de necazuri, privind la icoana Ta, ca și cum ai fi de față cu noi, îți aducem smeritele noastre rugăciuni. Nu avem alt ajutor, nici altă mijlocire, nici altă mângâiere decât pe Tine, o, Maica tuturor celor necăjiți și împovărați! Ajută-ne pe noi, cei neputincioși, potolește durerea noastră, îndreptează-ne pe calea cea dreaptă pe noi, cei rătăciți, vindecă și mântuiește pe cei fără nădejde, dăruiește-ne ca restul vieții noastre să-l petrecem în pace și liniște, dăruiește-ne sfârșit creștinesc și, la Înfricoșătoarea Judecată a Fiului Tău, arată-Te nouă milostivă Apărătoare, ca pururea să Te cântăm, să Te mărim și să Te slăvim ca pe buna Ocrotitoare a neamului creștinesc, împreună cu toți cei ce au bineplăcut lui Dumnezeu. Amin.
