Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Trei Mâini” (Trihirussa) a fost o relicvă de familie a Sfântului Ioan Damaschin, păstrată în paraclisul casei sale. În anii 705–715, Sfântul Ioan Damaschin a slujit ca prim consilier al califului sirian, administrând cele mai importante afaceri ale statului, inclusiv cele legate de soarta creștinilor din regiune.
În acea vreme, Imperiul Bizantin era zguduit de erezia iconoclasmului. Ioan Damaschin a devenit un apărător râvnitor al sfintelor icoane, pentru care, împreună cu urmașii săi, a fost declarat eretic și idolatru. Împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurul, dorind să scape de sfânt, a trimis califului o denunțare falsă, în care susținea că Ioan pregătește o lovitură de stat și intenționează să-l detroneze pe conducător.
Crezând calomnia, califul a poruncit să fie prins sfântul și să i se taie mâna dreaptă în piața centrală a orașului. Sentința a fost împlinită fără întârziere. Mâna tăiată i-a fost aruncată în batjocură. Sângerând, el a petrecut toată noaptea rugându-se cu lacrimi înaintea icoanei Maicii Domnului, cerând vindecare, pentru a putea continua lupta împotriva iconoclasmului. Căzând într-un somn adânc, a avut o viziune minunată: însăși Maica Domnului i s-a arătat și i-a spus că mâna lui va fi vindecată.
Trezindu-se, a văzut cu uimire că mâna sa se lipise în chip minunat și era deplin sănătoasă. În semn de recunoștință, a poruncit să se facă din argint o mână, pe care a atașat-o icoanei, sub mâna stângă a Maicii Domnului. Astfel, icoana a primit numele de „Trihirussa” („cu trei mâini”). După aceasta, Sfântul Ioan Damaschin a renunțat la înalta sa funcție și s-a retras în Palestina, unde a primit tunderea în monahism, luând cu sine icoana făcătoare de minuni.
După secole, în anul 1217, Sfântul Sava al Serbiei, fiul Sfântului Simeon Izvorâtorul de Mir, a adus icoana din Palestina în Muntele Athos, la Mănăstirea Hilandar. Acolo a rămas până în anul 1347, când a fost dusă în Serbia, la mănăstirea Studenița.
La începutul sec. al XV-lea, când Serbia era amenințată de cucerirea otomană, creștinii au dorit să salveze icoana. Au așezat-o pe spatele unui măgar și, încredințându-se voii lui Dumnezeu, au lăsat animalul să meargă singur.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, animalul a străbătut Serbia și Macedonia și a ajuns în Muntele Athos, la porțile Mănăstirii Hilandar. Călugării au întâmpinat icoana Maicii Domnului "Trei Mâini" cu mare evlavie. Tradiția spune că, după ce icoana a fost dusă în mănăstire, animalul și-a dat sufletul.
Astăzi, icoana Maicii Domnului „Trihirussa” este cinstită ca ocrotitoare a Mănăstirii Hilandar și ca apărătoare a poporului sârb ortodox. De asemenea, este considerată unul dintre cele mai bine păstrate exemple ale iconografiei bizantine.
Potrivit unor experți laici în istoria artei, icoana ar fi fost pictată de un iconar grec în sec. al XIV-lea. Însă, pentru monahii din Athos, aceasta este o lucrare a Sfântului Apostol Luca, care s-a aflat la Damasc tocmai în perioada în care acolo trăia Sfântul Ioan (sec. VIII).
Icoana aparține tipului iconografic „Odighitria”, în care Maica Domnului Îl ține pe Pruncul Iisus pe brațul drept.
Icoana, pictată pe ambele fețe, este realizată pe o placă masivă de lemn (110 × 90 cm) și a fost destinată inițial procesiunilor. Pe verso este înfățișat chipul Sfântului Ierarh Nicolae Făcătorul de Minuni. Astăzi, icoana este încadrată într-o ramă prețioasă și împodobită cu numeroase pietre scumpe, astfel încât rămân descoperite doar chipurile și mâinile Maicii Domnului și ale Mântuitorului. Nu cu mult timp în urmă, sfânta icoană era aproape acoperită de o mulțime de monede, precum și de daruri din aur și argint (tame), aduse de credincioșii recunoscători.
Rugăciune către Maica Domnului cu Trei Mâini
Împărăteasa Îngerilor şi lumina Sfinţilor, ocrotitoarea celor prigoniţi şi limanul de scăpare al tuturor celor ce străbat marea ispitelor, Ceea Ce ai purtat pe mâinile Tale pe Focul Cel nemistuit, cu care ai aprins inimile cele ce ardeau de dorul Cuvântului, cu mâna Ta cea tare atinge-Te şi de ochii sufletului meu, cei orbiţi de păcate, ca să văd luminat cărarea laudelor Tale. Ştiind marea ta grijă pentru cei ce laudă numele tău, te rog, Preacurată, vezi suferinţa mea şi neputinţele mele, Preasfântă Fecioară, şi nu mă lăsa să fiu biruit de ele. Ştiu minunile tale, ştiu dragostea pe care o arăţi neamului creştinesc. De multe ori te-ai arătat în chip minunat şi ai dăruit vindecare celor dreptcredincioşi care au s-au rugat cu credință în fața icoanei tale „Trihirussa”. Icoană ce har reverşi, cinstită, a Împărătesei, pe cei ce fierbinte, cu dor, caută harul tău, scapă-i Sfântă Fecioară. Ridică-mpresurările celor ce cad la tine, apără a ta turmă de primejdiile toate, pe cea care sprijinul tău caută pururea şi să strig cu umilinţă: Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi. Amin.
