Marea Schimă: semnificația simbolurilor veșmântului monahal

Marea Schimă, numită și marele chip îngeresc, reprezintă cea mai înaltă treaptă a monahismului ortodox. Ea simbolizează un al doilea Botez, marcând renunțarea desăvârșită de cele lumești în vederea unirii depline cu Dumnezeu.

Printre elementele distinctive ale veșmântului schimonahului se numără culionul (căciula ascuțită) și analavul (ἀνάλαβος) — o formă de paraman, adică un veșmânt special pe care sunt reprezentate crucea și instrumentele Pătimirilor Domnului, înconjurate de inscripții prescurtate. Analavul este semnul monahismului desăvârșit, simbolizând nu doar înțelepciunea smerită și blândețea, ci și Crucea, suferința, rănile lui Hristos și moartea neîncetată împreună cu Hristos.

Baza pe care este reprezentată crucea Marii Schime simbolizează „locul numit al Căpățânii” (Lc. 23:33), sau „Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpăţânii” (Mt. 27:33), unde „L-au răstignit” (In. 19:18) pe Cel care „a adus mântuire pe pământ” (Ps. 73:12).

Craniul și oasele aflate la baza crucii îl reprezintă pe „primul om, Adam” (1 Cor. 15:45), care, potrivit Sfintei Tradiții, „s-a întors în pământ” (Fac. 3:19) chiar în locul răstignirii lui Iisus. Din acest motiv, locul răstignirii, „plin de oasele morților” (Mt. 23:27), a devenit locul unde „primul om Adam a devenit suflet viu, iar ultimul Adam este duh dătător de viață” (1 Cor. 15:45).

De-a dreapta și de-a stânga crucii sunt reprezentate sulița și buretele pe trestie — Arma Christi („armele lui Hristos”), adică instrumentele Pătimirilor Domnului.

Inscripțiile din jurul crucii

• Crucea și instrumentele Pătimirilor Domnului sunt elemente indispensabile și definitorii ale oricărui analav. Totuși, inscripțiile care înconjoară imaginea Golgotei pot varia în funcție de dimensiunea analavului și de bogăția broderiei. Mai jos sunt prezentate cele mai frecvente abrevieri și semnificațiile lor:
• ΙΝΒΙ (Ἰησοῦς ὁ Ναζωραῖος ὁ Βασιλεὺς τῶν Ἰουδαίων) — Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor
• ΟΒ ΤΔ (Ὁ Βασιλεὺς τῆς Δόξης) — Regele Slavei
• ΙΣ ΧΣ ΝΙΚΑ (Ἰησοῦς Χριστός Νικά) — Iisus Hristos biruiește. Hristograma ΙΣ ΧΣ ΝΙΚΑ face trimitere la viziunea împăratului Constantin, căruia, potrivit tradiției, i s-a arătat crucea și inscripția „În acest semn vei învinge”. Astfel, Crucea devine semnul și instrumentul biruinței — mai ales al biruinței asupra morții.
• ΞΖ (Ξύλον Ζωής) — Pomul Vieții
• ΦΧ ΦΠ (Φῶς Χριστοῦ Φαίνει Πᾶσι) — Lumina lui Hristos luminează tuturor
• ΤΤ ΔΦ (Τετιμημένον Τρόπαιον Δαιμόνων Φρίκη) — „Cinstitul semn al biruinței, groază pentru demoni”.
• Aici, termenul „semn” este folosit cu sensul de semn distinctiv, nu de steag. Literal, τρόπαιον se traduce prin „monument al victoriei”, „trofeu”. De aceea, lângă Golgota sunt reprezentate instrumentele Pătimirilor: ele constituie un monument al biruinței, împodobit cu armele vrăjmașului.
• ΤΚ ΠΓ (Τόπος Κρανίου Παράδεισος Γέγονεν) — „Locul Căpățânii Rai s-a făcut”.
• Prin jertfa răscumpărătoare adusă de Mântuitorul lumii pe cruce, porțile Raiului, închise după căderea lui Adam, au fost redeschise. De aceea, Locul Căpățânii (Golgota) a devenit Rai.
• ΞΓΘΗ (Ξύλου γεύσις θάνατον ἤγαγεν) — „Prin gustarea din Pom a venit moartea”
• Cξζ∈ (Σταυροῦ Ξύλῳ ζωήν εὕρομεν) — „Prin Lemnul Crucii am aflat viața”, adică prin Crucea cea de viață făcătoare am dobândit viața.
• ΑΔ (de o parte și de alta a craniului) — primele litere ale numelui Adam
• ΤC ΔΦ (Τοῦτο τὸ Σχῆμα Δαίμονες Φρίττουσι) — „De acest chip (al Schimei) demonii se cutremură”
• EE EE (Ἑλένης εὕρημα εὕρηκεν Ἐδέμ) — „Descoperirea Elenei a redeschis Edenul”.
• Inscripția face trimitere la aflarea Cinstitei Cruci de către Sfânta Elena în anul 326. Există însă și o altă interpretare a acestei abrevieri: literele pot fi citite ca Εωσφόρος Ἔπεσεν. Εὕρομεν Ἐδέμ — „Eosforos (Lucifer — «purtătorul de lumină», adică diavolul) a căzut. Noi am aflat Edenul”. Cu alte cuvinte, prin propriul egoism diavolul a căzut și a pierdut cerurile, iar noi suntem chemați să evităm calea lui și să tindem spre întoarcerea în Eden, adică în Rai.
• ΡΡ ΔΡ (Ῥητορικοτέρα ῥημάτων δακρύων ῥοή) — „Mai grăitoare decât cuvintele este curgerea lacrimilor”.
• Aceasta înseamnă că lacrimile pocăinței sunt mai elocvente decât orice cuvânt, deoarece ele arată iubirea adevărată față de Domnul.
• ΘΘ ΘΘ (Θεοῦ Θέα Θείον Θαῦμα) — „Viziunea lui Dumnezeu este o minune dumnezeiască”, adică minunea de a-L putea vedea pe Dumnezeu.
• ΧΧ ΧΧ (Χριστὸς Χριστιανοῖς Χαρίζεται Χάριν) — Hristos dăruiește har creștinilor

Alte inscripții și simboluri

Pe lângă simbolurile și abrevierile menționate, pe analav pot fi brodate versete din Sfânta Scriptură și pot fi reprezentate și alte elemente, fiecare având o semnificație simbolică proprie. Mai jos sunt prezentate câteva dintre ele:

• Ἅγιος ὁ Θεός, Ἅγιος ἰσχυρός, Ἅγιος ἀθάνατος, ἐλέησον ἡμᾶς — Trisaghionul sau cântarea îngerească a Preasfintei Treimi:

„Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, miluiește-ne pe noi.”

• Coroana de spini — cununa împletită din ramuri cu spini. Din Evanghelie știm că o astfel de cunună a fost pusă pe capul lui Hristos de către soldații romani, spre batjocură:

„Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!” (Mt. 27:29)

• Ciocanul și cuiele — instrumente ale Pătimirilor, folosite de soldații romani la răstignirea lui Iisus Hristos pe Golgota. În Evanghelie, cuiele sunt menționate direct într-un singur pasaj:

„Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Așadar ceilalți ucenici i-au spus: L-am văzut pe Domnul! Însă el le-a spus: Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile Lui și nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede.” (In. 20:24–25)

• Scara și cleștii — uneltele folosite la coborârea trupului Mântuitorului de pe cruce:

„Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. (Mt. 27:57–60)

• Stâlpul — simbolizează coloana de care Hristos a fost legat pentru biciuire:

„Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.” (Mc. 15:15)

• Cocoșul — trimitere la cântatul cocoșului după ce Sfântul Apostol Petru s-a lepădat de trei ori de Hristos:

„El [Petru] I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg și la închisoare și la moarte. Iar El i-a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta cocoșul astăzi până ce te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” (Mt. 26:34; Mc. 14:30; In. 13:38)
„Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde s-au adunat cărturarii și bătrânii. Petru însă Îl urma de departe, până în curtea arhiereului; și, intrând, ședea cu slujitorii, ca să vadă sfârșitul. (…) Iar Petru ședea afară, în curte. Și a venit la el o slujnică și a zis: Și tu erai cu Iisus Galileeanul. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu știu ce spui. Ieșind el la poartă, l-a văzut alta și a zis celor de acolo: Și acesta era cu Iisus Nazarineanul. Iar el s-a lepădat iarăși cu jurământ, că nu cunoaște pe Omul Acesta. După puțin timp, cei ce stăteau acolo au venit și i-au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, căci și vorbirea ta te dă de gol. Atunci a început a se blestema și a se jura că nu cunoaște pe Omul Acesta. Și îndată a cântat cocoșul.” (Mt. 26:69–75)