Bucătăria athonită: secretul sănătății și longevității călugărilor din Athos

Venind în Sfântul Munte Athos, călugării aduc cu ei cultura, tradițiile și preferințele culinare ale locurilor din care provin. Astfel s-a format un mozaic gastronomic aparte, alcătuit din elemente care, la prima vedere, par străine în Grecia, dar care s-au integrat armonios în bucătăria locală.

Rețetele călugărilor athoniți presupun folosirea unor condimente și mirodenii îndrăgite în mod deosebit, precum piperul roșu și cel negru. În bucătăria athonită, acest condiment ocupă un loc aparte: piperul este folosit pe scară largă pentru a oferi preparatelor aromă, culoare și o notă distinctă de savoare.

Pe locul al doilea ca frecvență a utilizării se află chimionul (cuminul), un condiment adus în Athos din țările Orientului și din Asia Mică. Acesta este folosit în numeroase preparate din legume și leguminoase. Bucătarii athoniți adaugă uneori un praf de chimion chiar și în ciorbele sau supele de pește.

Nu trebuie uitat faptul că rețetele Sfântului Munte Athos sunt concepute, în primul rând, pentru a hrăni un număr mare de persoane. În mănăstiri, mesele sunt pregătite de obicei pentru 50–100 de oameni, însă la marile hramuri numărul participanților poate ajunge chiar și la 1.000. În astfel de situații devine esențial ca mâncarea să fie pe placul tuturor. Nu întâmplător, ascultarea la bucătărie este considerată una dintre cele mai dificile din viața monahală.

Conform statutului, alimentația din mănăstirile de obște exclude carnea și alte produse de origine animală. Peștele este consumat doar la anumite sărbători și în perioada pascală. Renumitul bucătar athonit, monahul Epifanie, sublinia că această rânduială explică diversitatea rețetelor din Athos: călugării sunt nevoiți să găsească numeroase modalități de a pregăti aceleași ingrediente, fie că este vorba despre caracatiță, fie despre legume.

În multe zile ale anului, călugării nu consumă nici măcar ulei. De aceea, trebuie găsite metode prin care hrana să rămână nu doar sănătoasă, ci și gustoasă. Principalii aliați ai bucătarilor athoniți sunt pătrunjelul, menta, piperul roșu, scorțișoara și chimionul.

Beneficiile dietei athonite

Alimentația monahală din Athos nu este doar o formă a dietei mediteraneene; ea reprezintă mult mai mult decât atât. Datorită consumului ridicat de legume și fructe, dieta tradițională urmată în perioadele de post este bogată în vitaminele A, C și E, acid folic, antioxidanți și multe alte substanțe benefice organismului. Cât despre grăsimile animale, această dietă aproape că nu le include. În schimb, leguminoasele și cerealele țin locul cărnii în alimentația de zi cu zi.

Dieta athonită:

• contribuie la reducerea nivelului colesterolului;
• ajută la stabilizarea glicemiei și a tensiunii arteriale;
• întărește sistemul osos și contribuie la prevenirea osteoporozei;
• reduce riscul apariției unor boli cronice;
• ajută la încetinirea proceselor de îmbătrânire;
• susține buna funcționare a ficatului;
• favorizează longevitatea – mulți monahi athoniți trăiesc până la vârste de 85–95 de ani, iar uneori depășesc chiar și 100 de ani;
• contribuie la menținerea unei bune condiții fizice;
• are un efect benefic asupra echilibrului sufletesc și a stării psihologice.