S-a născut în jurul anului 1280/1283 în Salonic, într-o familie nobilă ortodoxă. La vârsta de șaptesprezece ani, a fugit în secret pe Muntele Athos și a intrat în Mănăstirea Vatoped, unde a primit voturile monahale.
A devenit ucenicul unui bătrân duhovnicesc, care i-a propus să primească hirotonia, însă el a refuzat. În 1307, în timpul jafurilor de pe Athos, Sava a rămas singur și a decis să facă un pelerinaj în locuri sfinte, vizitând multe insule grecești și Cipru.
În Cipru a îmbrățișat viața de nebun pentru Hristos, trăind într-o indiferență totală față de lucrurile lumești și îndurând umilințe. Odată, după ce a fost bătut de călugării unei mănăstiri catolice, a fost vindecat de lumina divină. În ciuda încercărilor sale de a-și ascunde sfințenia, faima lui s-a răspândit, iar el a hotărât să se retragă în Țara Sfântă.
Pe Muntele Sinai, a petrecut doi ani ca novice, apoi s-a așezat într-o peșteră în deșertul Iordanului, unde a continuat rugăciunile și s-a confruntat cu demonii. A primit o viziune a luminii divine, care i-a întărit viața spirituală.
După patru ani în deșert, s-a întors la mănăstirea Sfântului Sava, unde a continuat faptele sale ascetice. Apoi a primit ascultare într-o mănăstire de obște de pe malurile Iordanului, unde virtuțile sale au devenit cunoscute celorlalți monahi.
I s-a arătat Îngerul său Păzitor, care i-a poruncit să se întoarcă în Bizanț pentru povățuirea sufletelor. A petrecut o vreme în insula Creta, apoi la Constantinopol, unde se ascundea de cinstirea oamenilor. La Mănăstirea Vatoped l-a întâlnit pe Sfântul Filotei, care i-a devenit ucenic.
În 1341, în timpul războiului civil, sfântul a încercat să împace părțile învrăjbite, dar fără succes. A petrecut ultimii șase ani din viața sa în tăcere în Mănăstirea Chora, rugându-se pentru pace și rămânând neclintit în tăcerea sa.
A murit în pace după 1347. Numele său a fost absent din sinaxare, dar memoria sa a fost păstrată în manuscrise, precum și în lucrarea hagiografică „Viața Cuviosului Sava”, alcătuită de ucenicul său, Sfântul Filotei Kokkinos. Tradiția monahală îl identifică cu Sfântul Evdochim, deși aceasta rămâne un subiect de discuție.
