1 Corinteni
11:31 dar dacăⓗ ne‐am judeca pe noi înșine, n‐am fi judecați;
11:32 dar când suntemⓘ judecați, suntem cumințiți de Domnul ca să nu fim osândiți cu lumea.
11:33 Încât, frații mei, când veniți împreună ca să mâncați, așteptați‐vă unii pe alții.
11:34 Iar dacă cineva este flămândⓙ, să mănânce acasăⓚ; ca să nu veniți împreună spre judecată. Celelalte le voiⓛ rândui îndată ce voiⓜ veni.
12:1 Iar despreⓝ cele duhovnicești, fraților, nu voiesc să fiți neștiutori.
12:2 Știți căⓞ atunci când erați Neamuri, erați duși spre idoliiⓟ cei muți, ca și cum ați fi fost mânați.
12:3 De aceea vă fac cunoscut căⓠ nimeni vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Isus este anatema! Și nimeniⓡ nu poate zice: Isus este Domn! decât prin Duhul Sfânt.
12:4 Suntⓢ însă felurimi de daruri, dar acelașiⓣ Duh.
12:5 Și suntⓤ felurimi de slujbe, dar același Domn.
12:6 Și sunt felurimi de lucrări, dar este același Dumnezeu careⓥ lucrează toate în toți.
12:12 Căci după cumⓗ trupul este unul singur și are multe mădulare și toate mădularele trupului, deși sunt multe, sunt un singur trup, tot așaⓘ este și Hristosul.
12:13 Căci într‐unⓙ singur Duh noi toți am fost botezați ca să fim un singur trup, fieⓚ iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; și toțiⓛ am fost adăpați dintr‐un singur Duh.
12:14 Căci trupul nu este un singur mădular, ci multe.
12:15 Dacă piciorul va zice: Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup.
12:16 Și dacă urechea va zice: Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup.
12:17 Dacă tot trupul ar fi un ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
12:18 Și acum Dumnezeu a pusⓜ mădularele, pe fiecare dintre ele, în trup cumⓝ a voit el.
12:19 Și dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
12:20 Dar acum sunt multe mădulare, dar un singur trup.
12:21 Și nu poate ochiul să zică mâinii: N‐am trebuință de tine! Sau capul iarăși picioarelor: N‐am trebuință de voi.
12:22 Ci mult mai degrabă, mădularele trupului care par a fi mai slabe, sunt neapărat trebuitoare,
12:23 și pe cele ale trupului care ni se par a fi mai de necinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste; și cele necuviincioase ale noastre au mai multă bunăcuviință,
12:24 iar cele cuviincioase ale noastre n‐au trebuință: ci Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă cinste celui căruia îi lipsește,
12:25 ca să nu fie dezbinare în trup, ci ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
12:26 Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună; și dacă este cinstit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, îmi dam cu părerea ca un copil; când m‐am făcut bărbat, am desființat cele ale copilului.
13:12 Căci acum vedemⓗ printr‐o oglindă, întunecat; dar atunci fațăⓘ în față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut deplin.
13:13 Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea, iubirea; iar cea mai mare dintre acestea este iubirea.
14:1 Urmărițiⓙ iubirea și râvniți la cele duhovnicești, darⓚ mai ales să prorociți.
14:2 Pentru că cine vorbeșteⓛ în limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu înțelege; ci în duhul vorbește taine.
14:3 Dar cine prorocește vorbește oamenilor zidire și îndemn și mângâiere.
14:4 Cine vorbește în limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește biserica.
14:5 Doresc ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai mult să prorociți: și cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca biserica să capete zidire.
Evanghelia după Matei
18:1 În ceasul acelaⓖ ucenicii s‐au apropiat de Isus zicând: Cine este deci mai mare în Împărăția Cerurilor?
18:2 Și el a chemat la sine pe un copilaș, l‐a pus în mijlocul lor,
18:3 și a zis: Adevărat vă spun, dacăⓗ nu vă veți întoarce și veți fi ca copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor.
18:4 Oricineⓘ deci se va smeri pe sine ca acest copilaș, acela este mai mare în Împărăția Cerurilor.
18:5 Și cineⓙ va primi pe un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește.
18:6 Iarⓚ cine va face să se poticnească unul singur din acești micuți care cred în mine, i‐ar fi de folos să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.
18:7 Vai de lume din pricina prilejurilor de poticnire. Căci trebuie să vină prilejuriⓛ de poticnire, dar vaiⓜ de omul prin care vine prilejul de poticnire.
18:8 Iar dacăⓝ mâna ta sau piciorul tău te face să te poticnești, taie‐le și aruncă‐le de la tine; este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât având două mâini sau două picioare să fii aruncat în focul cel veșnic.
18:9 Și dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate‐l și aruncă‐l de la tine; este bine pentru tine să intri în viață cu un ochi decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.
18:10 Vedeți să nu disprețuiți pe unul singur din acești micuți. Căci vă spun că îngeriiⓞ lor în ceruri totdeauna privescⓟ fața Tatălui meu care este în ceruri.
18:11 Căciⓠ Fiul omului a venit ca să mântuiască ce era pierdut.
18:18 Adevărat vă spun, câteⓦ veți lega pe pământ vor fi legate în cer și câte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate în cer.
18:19 Iarăși văⓧ spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, li se va faceⓨ de la Tatăl meu care este în ceruri.
18:20 Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.
18:21 Atunci Petru s‐a apropiat și i‐a zis: Doamne, de câte ori va păcătui față de mine fratele meu și‐i voi ierta? Pânăⓩ de șapte ori?
18:22 Isus îi zice: Nu‐ți zic până de șapte ori ciⓐ până de șaptezeci de ori șapte.
19:1 Și a fost așa: cândⓓ a sfârșit Isus cuvintele acestea, a trecut din Galileea și a venit în hotarele Iudeei pe dincolo de Iordan.
19:2 Șiⓔ l‐au urmat gloate multe și i‐a tămăduit acolo.
19:13 Atunciⓝ au fost aduși copilași la el ca să‐și pună mâinile peste ei și să se roage, iar ucenicii i‐au certat.
19:14 Dar Isus le‐a zis: Lăsați copilașii și nu‐i opriți să vină la mine, căci Împărăția Cerurilor este aⓞ unora ca aceștia.
19:15 Și a pus mâinile peste ei și s‐a dus de acolo.
11:27 Toateⓘ mi‐au fost date de Tatăl meu șiⓙ nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu‐l cunoaște deplin cineva decât Fiul și acela căruia va voi Fiul să i‐l descopere.
11:28 Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă.
11:29 Luați jugul meu asupra voastră șiⓚ învățați de la mine, pentru că sunt blând și smeritⓛ cu inima șiⓜ veți afla odihnă pentru sufletele voastre.
11:30 Căciⓝ jugul meu este bun și sarcina mea este ușoară.
Evanghelia după Luca
10:19 Iată, v‐amⓜ dat stăpânire să călcați peste șerpi și scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma nicidecum.
10:20 Însă nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun, ci bucurați‐vă că numeleⓝ voastre sunt scrise în ceruri.
10:21 Înⓞ același ceas s‐a veselit în Sfântul Duh și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de înțelepți și pricepuți și le‐ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că așa a fost bună plăcerea înaintea ta.
6:17 Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi șiⓠ o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor.
6:18 Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți.
6:19 Și toată gloata căutaⓡ să‐l atingă pentru că o putere ieșeaⓢ din el și‐i vindeca pe toți.
6:20 Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericițiⓣ sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
6:21 Fericițiⓤ sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericițiⓥ sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde.
6:22 Fericițiⓦ sunteți voi când vă vor urî oamenii și când văⓧ vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.
6:23 Bucurați‐văⓨ în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la felⓩ făceau părinții lor cu prorocii.
Evrei
13:17 Ascultațiⓧ de povățuitorii voștri și supuneți‐vă lor, căci eiⓨ veghează pentru sufletele voastre ca unii care dau seamă, ca să facă aceasta cu bucurie și nu suspinând; căci aceasta vă este nefolosilor.
13:18 Rugați‐văⓩ pentru noi, căci suntem încredințați că avem un cuget bunⓐ, fiindcă voim să ne purtăm bine în toate.
13:19 Și mai multⓑ vă îndemn să faceți aceasta ca să vă fiu înapoiat mai curând.
13:20 Iar Dumnezeulⓒ păcii, careⓓ a scos afară dintre cei morți pe marele păstor al oilorⓔ prin sângeleⓕ legământului veșnic, adică pe Domnul nostru Isus,
13:21 săⓖ vă desăvârșească în orice lucrare bună ca să faceți voia lui, făcândⓗ în noi ce este bineplăcut înaintea lui, prin Isus Hristos; căruiaⓘ fie slava în vecii vecilor! Amin.
