Cuviosul Onisim din Magnezia s‑a născut în secolul al IV‑lea, în Cezareea Palestinei, într‑o familie de creștini evlavioși. Încă din copilărie a arătat înclinare spre viața duhovnicească și se remarca prin blândețe, stăruință în rugăciune și ascultare. Părinții lui, deși erau orbi cu ochii trupești, l‑au crescut în evlavie, iar prin rugăciunile lui Onisim, Domnul le‑a dăruit vederea, acesta fiind primul miracol legat de numele său. În tinerețe a plecat la Efes, unde a primit tunderea în monahism și a început să se nevoiască în aspră retragere.
După ce a îmbrățișat viața monahală la Efes, Cuviosul Onisim s‑a confruntat curând cu persecuțiile pornite de împăratul Dioclețian împotriva creștinilor. A fost nevoit să părăsească Efesul și să se întoarcă în Palestina, unde și‑a continuat slujirea în condiții de pericol și prigonire. Nevoința lui nu se limita la propria asceză, ci includea și sprijinul acordat celorlalți credincioși care sufereau pentru numele lui Hristos.
După perioada de persecuții, Cuviosul Onisim a plecat în Magnezia, în Asia Mică, unde a întemeiat o mănăstire. Acest loc a devenit centru de viață duhovnicească, de rugăciune și de luminare creștină. El a ridicat o biserică, chilii pentru frați și a alcătuit un așezământ monahal întemeiat pe ascultare strictă, post și rugăciune. Mănăstirea a devenit curând cunoscută datorită înțelepciunii și sfințeniei întemeietorului ei. Onisim îi primea pe toți cei aflați în nevoie, îi îndruma pe monahi și îi învăța cântarea bisericească, citirea și diferite meșteșuguri. Nu se limita doar la conducerea mănăstirii, ci își continua și slujirea față de lume: primea pelerini, tămăduia bolnavi și mângâia pe cei întristați. Mănăstirea lui a devenit un loc de atracție pentru toți cei care căutau mângâiere și povățuire duhovnicească.
Cuviosul Onisim a trecut la Domnul în Magnezia, lăsând în urma sa o adâncă moștenire spirituală. Mănăstirea sa a devenit un important centru al vieții creștine din regiune, iar amintirea nevoințelor și minunilor lui s‑a păstrat în inimile credincioșilor de‑a lungul veacurilor.
Istoricii subliniază că obștea monahală întemeiată de Onisim a jucat un rol însemnat în răspândirea creștinismului în Asia Mică.
