Evanghelia după Luca
24:36 Și peⓧ când vorbeau ei acestea, el însuși a stat în mijlocul lor și le zice: Pace vouă!
24:37 Iar ei s‐au înspăimântat și s‐au înfricoșat și li se părea că văd un duhⓨ.
24:38 Și el le‐a zis: Pentru ce sunteți tulburați și pentru ce se suie gânduri în inima voastră?
24:39 Vedeți mâinile mele și picioarele mele că eu însumi sunt; pipăiți‐măⓩ și vedeți; pentru că un duh n‐are carne și oase după cum mă vedeți pe mine că am.
24:40 Și zicând aceasta le‐a arătat mâinile și picioarele.
24:41 Iar pe când deⓐ bucurie nu credeau încă și se minunau, le‐a zis: Avețiⓑ ceva de mâncare aici?
24:42 Iar ei i‐au dat o bucată de pește fript și dintr‐un fagure de miere.
24:43 Șiⓒ a luat‐o înaintea tuturor și a mâncat.
24:44 Și a zis către ei: Acesteaⓓ sunt cuvintele mele pe care vi le‐am vorbit când eram încă împreună cu voi că trebuie să fie împlinite toate cele scrise despre mine în legea lui Moise și în proroci și în psalmi.
24:45 Atunci le‐aⓔ deschis mintea să înțeleagă scripturile.
24:46 Și le‐a zis: Așaⓕ este scris că Hristosul să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi
24:47 și să se propovăduiască în numele său pocăință spre iertareⓖ de păcate la toate Neamurileⓗ, începând de la Ierusalim.
24:48 Voiⓘ sunteți martori ai acestora.
24:49 Și iatăⓙ, eu trimit făgăduința Tatălui meu peste voi, dar voi stați în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.
24:50 Și i‐a dus afară pânăⓚ spre Betania și și‐a ridicat mâinile și i‐a binecuvântat.
24:51 Și a fost așa: pe când îi binecuvânta s‐a despărțit de ei și era dus în sus în cer.
24:52 Șiⓛ ei i s‐au închinat șiⓜ s‐au întors la Ierusalim cu mare bucurie.
24:53 Și erau neîncetat în Templuⓝ binecuvântând pe Dumnezeu.
Evrei
1:10 Și: Tu, Doamne, laⓡ început ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrările mâinilor tale;
1:11 eleⓢ vor pieri, dar tu rămâi mereu și toate se vor învechi ca o haină.
1:12 Și le vei face sul ca pe un veșmânt și vor fi schimbate ca o haină: dar tu ești același și anii tăi nu se vor împuțina.
1:13 Și despre care dintre îngeri a zis vreodată: Șeziⓣ la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale?
1:14 Nu sunt ei oareⓤ toți duhuri slujitoare trimise spre slujbă pentru cei ce au să moșteneascăⓥ mântuirea?
2:1 De aceea trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele.
2:2 Căci dacă cuvântul vorbitⓦ prin îngeri a fost neclintit și oriceⓧ abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire,
2:3 cumⓨ vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mare mântuire, careⓩ luându‐și începutul prin aceea că a fost vorbită de Domnul, aⓐ fost întărită față de noi de cei ce au auzit,
7:26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfântⓘ, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși șiⓙ fiind făcut mai înalt decât cerurile,
7:27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâiⓚ pentru păcatele sale șiⓛ apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceastaⓜ odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși.
7:28 Căci legea pune mari preoți oameniⓝ care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, careⓞ este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
8:1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, careⓟ s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri,
8:2 ca slujitor al locurilor sfinteⓠ și al cortuluiⓡ adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul.
Evanghelia după Marcu
2:1 Și când a intratⓝ iarăși în Capernaum după câteva zile, s‐a auzit că este în casă.
2:2 Și s‐au adunat mulți împreună, încât nu mai era loc pentru ei nici spre ușă. Și el le vorbea cuvântul.
2:3 Și vin aducând la el pe un slăbănog purtat de patru inși.
2:4 Și neputând să se apropie de el, din princina gloatei, au descoperit acoperișul unde era și după ce au scobit, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul.
2:5 Și Isus, văzându‐le credința, zice slăbănogului: Copile, iertate‐ți sunt păcatele.
2:6 Și erau acolo unii dintre cărturari șezând și gândind în inimile lor:
2:7 Pentru ce vorbește acesta astfel? Hulește: cineⓞ poate ierta păcatele decât numai unul, Dumnezeu?
2:8 Și îndată Isus, cunoscândⓟ cu duhul său că gândesc astfel în ei înșiși, le zice: Pentru ce gândiți aceasta în inimile voastre?
2:9 Ceⓠ este mai lesne, a zice slăbănogului: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și ia‐ți patul și umblă?
2:10 Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcate (zice slăbănogului):
2:11 Ție‐ți zic, scoală‐te, ia‐ți patul și mergi la casa ta.
2:12 Și s‐a sculat și îndată a luat patul și a ieșit înaintea tuturor, încât toți erau uimiți și slăveau pe Dumnezeu zicând: Niciodată n‐am văzut așa ceva.
Evanghelia după Ioan
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos.
10:11 Euⓟ sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi.
10:12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasăⓠ oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie.
10:13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi.
10:14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe aleⓡ mele și ale mele mă cunosc,
10:15 cumⓢ mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; șiⓣ îmi pun viața pentru oi.
10:16 Am și alteⓤ oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu șiⓥ va fi o singură turmă, un singur păstor.