În Smirna, în vremea sfinților apostoli, a fost episcop sfântul Policarp. Un înger al Domnului i s-a arătat văduvei evlavioase Callista, poruncindu-i să ia orfanul Policarp. Ea l-a crescut în evlavie, iar Policarp, dăruind cu generozitate milostenie, a fost binecuvântat de Domnul când rugăciunea sa pentru umplerea magazinelor a fost ascultată. După moartea Callistei, Policarp a devenit episcop al Smirnei, hirotonit de sfântul Vucol, și a muncit mult pentru mântuirea sufletelor, făcând minuni și vindecări. A fost ucenic al sfinților apostoli și a participat la călătoriile lor.
În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, sfântul Policarp, arătând curaj, a fost capturat și adus la judecată. A refuzat să se lepede de Hristos, în ciuda amenințărilor. Policarp a fost ars pe rug, dar focul nu i-a făcut rău, iar el s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumind pentru ocazia de a suferi pentru Hristos. Sângele său a stins focul, iar mulți, văzând această minune, au crezut. După moartea sa martirică, creștinii au adunat moaștele sale și le-au cinstit ca pe o sfântă.
