Nevoitorul lui Hristos, Damian, s-a născut în satul Rihovo, din regiunea Agrafa, din părinți binecredincioși. Încă din tinerețe a dorit viața monahală și s-a retras în Sfântul Munte Athos, unde, în Mănăstirea Filoteu, a primit chipul îngeresc. Mai târziu, dorind să realizeze fapte mărețe, s-a dus la renumitul ascet Dometiu, de la care a învățat timp de trei ani. Primind descoperire Dumnezeiască, a început să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu în ținuturile Olimpului, chemându-i pe creștini la pocăință și la viețuire virtuoasă. Din cauza râvnei sale pentru Dumnezeu, diavolul a stârnit împotriva lui pe cei ce se numeau în chip mincinos creștini, silindu-l astfel să părăsească acele ținuturi și să vestească Evanghelia în părțile Kissavo și Larissa. După alte prigoniri, s-a întors în Kissavo, unde a întemeiat o mănăstire și și-a continuat slujirea lui Dumnezeu, făcând minuni și îndrumând sufletele credincioșilor.
La un moment dat, pentru nevoile mănăstirii, a mers în satul Vulgarini, unde a fost prins de agareni și adus înaintea dregătorului din Larissa, fiind învinuit pe nedrept. Dregătorul turc l-a supus la chinuri cumplite, însă sfântul nu s-a lepădat de Hristos. Cuprins de mânie, cadiul a poruncit să fie ucis. Sfântul a fost spânzurat, însă funia s-a rupt și el a căzut la pământ aproape fără suflare. Călăii l-au aruncat apoi în foc, unde a primit cununa muceniciei. Cenușa sa a fost aruncată în râul Pinios. Prin rugăciunile sfântului, să ne izbăvim de încurcăturile vrăjmașului și să fim vrednici de Împărăția Cerurilor. Amin.
Sfântul Cuvios Mucenic a pătimit în anul 1568, la 23 februarie.
