Grigorie Palama
Sfântul Ierarh Grigorie Palama s-a născut în 1296 la Constantinopol, într-o familie nobilă, tatăl său fiind un înalt demnitar la curtea împăratului Andronic al II-lea Paleologul. Deși, avea parte de o educație aleasă, sprijinul împăratului și cu toate oportunitățile pentru un viitor luminos, tânărul Grigorie a ales să părăsească viața lumească pentru a urma calea ascetică pe Sfântul Munte Athos.
Nașterea și drumul spre călugărie
La Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea Sfântului Nicodim Vatopedinul, Grigorie Palama a primit tunderea în monahism și s-a învrednicit de o vedenie a Sfântului Apostol Ioan Teologul. Mama și surorile sale au intrat și ele în viața monahală (tatăl său a murit când asceticul era încă în adolescență). După trecerea la Domnul a duhovnicului său, Grigorie a petrecut trei ani în Mănăstirea Lavra, iar apoi, căutând o viață mai retrasă, a intrat în ascultare la pustia Glossia. Acolo, sub îndrumarea călugărului Grigorie Dremis, a învățat practicarea științei atenției, care necesită tăcere și singurătate, cunoscută drept lucrarea minții (isihasm). Practicanții acestei tradiții spirituale au devenit cunoscuți ca isihaști.
Hirotonia întru preoție
În timpul invaziei otomane, Grigorie și frații săi au plecat la Tesalonic, unde a fost hirotonit preot. Chiar și după primirea preoției, sfântul a continuat viața de ascet: cinci zile pe săptămână petrecea în izolare și rugăciune, iar în celelalte două zile se dedica slujirii preotului.
La un moment dat, Grigorie a descoperit un loc liniștit în orașul Veria, unde a întemeiat o mică comunitate de sihaștri. A petrecut acolo aproximativ cinci ani, împărtășind viața de rugăciune cu ucenicii săi.
Apoi, calea sfântului l-a condus din nou la Muntele Athos, la schitul Sfântului Sava, lângă Lavra. În această etapă, sfântul s-a angajat serios în lucrări teologice, cărora s-a dedicat și în care a fost implicat până în ultimele sale zile.
Esența învățăturii
Grigorie Palama a devenit fondatorul isihasmului și un apologet al Ortodoxiei universale. Pentru aceasta, învățatul ascet a trebuit să treacă printr-o serie de încercări serioase în viață.
Adversarul său a fost călugărul-teolog Varlaam. După ce a vizitat Sfântul Munte și a învățat doctrina isihasmului, acesta a declarat-o o erezie și o iluzie, bazându-se pe dogma imposibilității de a înțelege însăși Esența lui Dumnezeu.
La Sinodul din 1341, care a avut loc la Constantinopol, a avut loc o dezbatere aprinsă între doi teologi cu privire la natura luminii Taborului. Sinodul a aprobat învățătura lui Grigorie Palama, conform căreia omul poate percepe manifestarea divinității în energii, chiar dacă esența lui Dumnezeu rămâne inaccesibilă. Varlaam a fost declarat ca eretic și excomunicat din Biserică.
Cu toate acestea, conflictele dintre susținătorii lui Palama și ai lui Varlaam au continuat. Călugărul Achindin, un discipol al lui Varlaam, împreună cu Patriarhul Ioan al XIV-lea, au continuat să susțină opiniile eretice. Împăratul Andronic al III-lea s-a alăturat acestora. Achindin, în lucrările sale, l-a acuzat pe Grigorie Palama și pe călugării athoniți de provocarea unor tulburări în Biserică. Patriarhul l-a anatemizat pe Grigorie, iar acesta a fost închis timp de trei ani.
La Sinodul de la Vlaherne din 1351, disputa teologică a fost încheiată definitiv, iar învățătura lui Grigorie Palama a fost recunoscută ca fiind în conformitate cu Ortodoxia.
Canonizare
Grigorie Palama s-a odihnit în 1359.
La Conciliul de la Constantinopol din 1368 a fost numărat printre sfinți. Moaștele sfântului se află în orașul Salonic.
