Ulei de măsline din „Deșert”
Uleiul de măsline presat la rece, extravirgin „Της Ερήμου” („Din deșert”) este produs din fructul măslinii copacilor crescuți în plantații de măslini seculari ale mănăstirii Sf. Ana Mică, în așa-numitul „deșert” Sf. Athos. Acest ulei de măsline de calitate superioară este produs în cantități limitate și are proprietăți unice.
Așa-numitul „deșert” este o regiune stâncoasă de pe Muntele Athos, unde combinarea unui microclimat unic și sârguința călugărilor din Sfântul Munte, permite producerea acestui ulei de măsline - rar în proprietățile sale utile și, prin urmare, foarte valoros.
Producția
Călugării culeg măslinele manual în saci și coșuri, folosind catâri pentru a le transporta în încăperea unde se produce uleiul. Copacii sunt udați numai în timpul ploilor, deoarece aceasta este singura sursă de apă suficientă pentru a satisface nevoile călugărilor. Ei trebuie să facă eforturi supranaturale pentru a cultiva măslini seculari în această zonă aspră. În încercarea de a înnobila această zonă pustie, ei continuă să planteze noi copaci, bazându-se pe ajutorul Preasfintei Maicii Domnului.
Din mâinile călugărilor
Călugării colibei Adormirii Maicii Domnului cultivă măslini în această zonă stâncoasă cu multă muncă, care include recoltarea meticuloasă și atentă a măslinelor manual, precum și transportul de pungi sau coșuri, mai întâi pe umeri, iar apoi cu ajutorul catârilor, către fabrica de ulei a schitului Sf. Ana.
Valorosul ulei de măsline produs în această zonă specifică - este depozitat în sticle de culoare închisă. Profitul din vânzarea acestuia merge la restaurarea sfintei mănăstiri Adormirea Maicii Domnului, construită în urmă cu 400 de ani. Recuperarea colibei este susținută în principal de veniturile din vânzare. Doi călugări care locuiesc acolo, spun că coliba a căzut în pustiire în 1972, iar de atunci, sub influența timpului, a fost distrusă treptat. O mică livadă de măslini care aparținea ei a fost plantată în jurul anului 1600, cam în aceeași perioadă în care a fost întemeiată sfânta colibă. În urmă cu aproximativ zece ani, când mănăstirea a fost dăruită unor doi călugări, pe teritoriul ei au crescut 80 de măslini. De atunci, ei au plantat mulți copaci noi, deoarece uleiul de măsline este unul dintre cele mai importante produse de pe Muntele Athos.
Livezi de măslini ale schitului Sfintei Ana Mică
„Primii măslini au fost plantați cu mult timp în urmă de călugări pustnici care au trăit aici în condiții cu adevărat grele. Când am venit aici zece ani în urmă, pentru a cultiva această regiune, locul era asemenea unei jungle. Zona este stâncoasă și în mare parte aridă, motiv pentru care este numită „deșert”, explică unul dintre călugări. -„Imaginați-vă că până în 1970 singura sursă de apă potabilă aici era ploaia. Acum, colectăm apă dintr-o sursă care este destul de departe de aici. Luăm apă din ea nu numai pentru băut, dar și pentru a iriga pomii tineri pe care i-am plantat. Totodată, măslinii seculari sunt udați doar când plouă.” Izvorul acoperă nevoile a cinci sfinte mănăstiri locale: în „deșertul” Athos mai sunt și schiturile Sfintei Ana Mică, Katunakya, Karoulia și Sfântului Vasile.
Este imposibil să ajungeți aici cu mașina sau cu tractorul și, prin urmare, cultivarea, plivitul și prelucrarea solului, precum și recoltarea se efectuează manual. Călugării poartă saci cu măsline pe umeri până la o potecă mică unde îi așteaptă catâri, ducând fructele către încăperea de producere a uleiului.
„Odată culese, măslinele trebuie transportate imediat la fabrică pentru ca uleiul de măsline să poată fi produs în decurs de o zi”, explică călugării, subliniind faptul că măslinele sunt presate la rece. Deoarece măslinele sunt rare, iar colectarea și distribuirea lor implică dificultăți serioase, uleiul de măsline este produs în cantități foarte limitate.
