Ziua Mondială a Familiei a fost proclamată în 1993, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. De atunci, ea este sărbătorită anual la 15 mai de mai multe țări. Când, dacă nu în această zi, ar trebui să reflectăm la înțelegerea relațiilor de familie, la locul lor în societatea modernă și, bineînțeles, la importanța familiei în propria noastră viață?
Familia în ortodoxie
În timp ce definiția familiei se schimbă de-a lungul timpului, biserica o afirmă prin viețile sfinților noștri, prin tradițiile și obiceiurile noastre.
Conform tradiției ortodoxe - familia are un statut sacru. Ea nu este doar un fenomen social; familia contribuie la bunăstarea umanității în ansamblul ei, dar și la dezvoltarea spiritualității fiecărui individ. Familia se bazează, pe de o parte, pe iubirea și conviețuirea armonioasă a tuturor membrilor săi și, pe de altă parte, pe recunoașterea dreptului fiecăruia dintre ei la individualitate.
Familia funcționează ca un organism unic, care se dezvoltă în pace și armonie. În același timp, ea recunoaște individualitatea fiecărei persoane, autonomia și spațiul personal al membrilor săi. Iubirea, care îi unește este la fel de necesară ca și respectul, care le păstrează spațiul personal.
Potrivit modelului patristic al familiei, iubirea, ca și afecțiunea, nu trebuie căutată sau cerută de la ceilalți, ci oferită în mod generos. În cuvintele Sfântului Porfirie,
"Astăzi, oamenii cer să fie iubiți și astfel eșuează. Ceea ce trebuie să faci - nu este să te interesezi dacă ești iubit, ci să-l iubești pe Hristos și pe tine însuți. Aceasta este singura cale de a-ți umple sufletul"
Relații matrimoniale
Legătura de căsătorie și legătura puternică dintre părinți și copii - reprezintă fundamentul și coloana vertebrală a oricărei familii. Dragostea și respectul reciproc dintre soți, servesc drept modele pentru copii și asigură starea armonioasă, prin care o familie supraviețuiește și prosperă.
Cu toate acestea, aceasta nu este doar o cerință practică necesară. Este ca și cum dragostea dintre soți ar forma un "gogoașă protectoare" - un fel de calitate uimitoare, care face familia puternică la încercările externe. Teologia patristică acordă o mare importanță iubirii și înțelegerii în căsătorie. Se afirmă chiar că această iubire este mai fundamentală, decât iubirea părinților pentru copiii lor. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur,
"Spune-i cuvinte de dragoste: Prețuiesc dragostea ta mai presus de orice și nimic nu-mi va fi atât de amar și dureros ca dușmănia dintre noi. Chiar dacă voi pierde totul, orice greutăți vor fi suportabile dacă tu îmi vei fi credincioasă"
Devotamentul soților și dragostea care îi susține, constituie fundalul spiritual al familiei, în care copiii cresc și "înfloresc", nu ca scop, ci ca rod al căsătoriei.
Într-un anumit sens, familia este o a doua Biserică, deoarece Hristos Însuși locuiește printre membrii ei. În cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur,
"Acolo unde este soțul, soția, copiii, unitatea, prietenia și legăturile virtuții sunt unite împreună, acolo este Hristos în mijlocul lor."
Copiii noștri
Copiii - sunt rodul relațiilor de căsătorie, al dragostei și afecțiunii părinților. Ei au o nevoie profundă de protecție și patronaj din partea părinților, dar, în același timp, au nevoie și de autonomie, de emancipare treptată și de formarea propriei personalități independente.
Drumul spre viața adultă - nu este unul ușor. Sfinții Părinți subliniază faptul că nașterea în sine, nu este la fel de dificilă, precum creșterea și educarea copiilor. În încercarea de a-și descoperi individualitatea și de a-și echilibra comportamentul, oscilația unui copil între iubire și furie poate fi foarte puternică.
Adesea, părinții trebuie să mențină distanța necesară, oferindu-le copiilor lor suficient spațiu, arătând încredere în Dumnezeu și în providența Sa divină. Căci, chiar apostolul Pavel a poruncit nu numai ca copiii să-și cinstească părinții și să-i asculte întru Domnul, ci și ca părinții să nu-și întărâte la mânie copiii, ci să-i crească în mustrarea și învățătura Domnului. (Efes. 6:1-4).
