Potrivit apocrifelor Noului Testament, Iosif din Arimateea, împreună cu Nicodim, au coborât Trupul lui Iisus Hristos de pe Cruce și L-au așezat pe o lespede pentru a-L pregăti de înmormântare. Interesant este faptul că această lespede dreptunghiulară de piatră, cunoscută astăzi sub numele de Piatra Ungerii, nu este menționată deloc de Sfinții Evangheliști.
Evanghelia după Ioan, capitolul 19
După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.
Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.
Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.
Evanghelia după Marcu, capitolul 15
Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.
Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.
Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.
Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.
Piatra Ungerii în izvoarele bizantine
În lucrarea unui autor anonim din secolul al XV-lea este făcută o distincție clară între piatra care închidea intrarea în mormântul lui Hristos și lespedea pe care a fost așezat Trupul Mântuitorului. Prima relicvă se afla la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, iar cea de-a doua era păstrată la Constantinopol (actualul Istanbul), în Mănăstirea Hristos Pantocratorul.
Piatra Ungerii este descrisă în detaliu de savantul grec Ioannis Choniates, care a trăit în vremea Imperiului Bizantin, la sf. sec. al XII-lea și în. sec. al XIII-lea. El descrie astfel această relicvă:
Este o piatră de culoare roșie, având o lungime egală cu înălțimea unui bărbat.
Piatra se afla inițial în biserica Sfântului Ioan din Efes, însă în anul 1169, la porunca împăratului bizantin Manuel I Comnenul, a fost adusă la Constantinopol. Dintr-o sursă anonimă din secolul al XV-lea aflăm că împăratul însuși a purtat relicva pe umeri, de la port până la palatul imperial, după ce aceasta sosise pe mare. După moartea sa, Piatra Ungerii a fost mutată în Mănăstirea Hristos Pantocratorul, pentru a fi așezată lângă mormântul împăratului.
Aceeași sursă indică și dimensiunile lespezii: 2,46 × 1,17 metri.
Istoricul bizantin din secolul al XII-lea Ioannis Kinnamos amintește, de asemenea, Piatra Ungerii, descriind-o ca pe o lespede de piatră roșie pe care a fost așezat Trupul lui Iisus după coborârea de pe Cruce și pe care au căzut lacrimile Maicii Domnului la vederea Trupului însângerat și chinuit al Fiului ei. Tot el relatează și cum a ajuns această relicvă la Efes. Potrivit istoricului, Maria Magdalena a luat Piatra Ungerii cu ea în călătoria spre Roma, însă, dintr-un motiv necunoscut, corabia ei a făcut o escală la Efes, unde relicva a fost lăsată.
Până în anul 1453, piatra s-a aflat la Constantinopol și era cinstită ca o mare relicvă, fiind legată atât de Mântuitorul, deoarece fusese atinsă de Trupul lui Hristos, cât și de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, întrucât, potrivit tradiției, pe ea au rămas pentru totdeauna lacrimile Maicii Domnului. Din nefericire, după aceea, urmele relicvei se pierd.
Piatra Ungerii pe Sfântul Munte Athos
La Mănăstirea Vatoped, din Sfântul Munte Athos, se păstrează un Engolpion – un mic medalion-relicvar în care erau așezate, între altele, și sfinte moaște – realizat dintr-o părticică a acestei Pietre. Despre aceasta mărturisește și inscripția gravată pe relicvă: „Din sfânta piatră pe care S-a odihnit Trupul Domnului.”
