Deși Biserica ne dăruiește o moștenire bogată de psalmi și rugăciuni pentru practica zilnică, adesea simțim nevoia de a ne adresa Domnului cu propriile noastre cuvinte, sincere și directe, pentru a-I mulțumi sau pentru a-I cere milă.
Și atunci apare întrebarea: Este oare corect să ne rugăm cu propriile cuvinte?.jpeg)
Îndelungata istorie a Bisericii noastre, viețile sfinților și modelele de asceză din vremurile noastre dau răspuns la această întrebare. Deși rugăciunile scrise rămân piatra de temelie a nevoinței creștine, totuși și rugăciunea personală poate fi de mare folos, dacă ea este în acord cu Evanghelia și se înalță către Dumnezeu în curăția duhului.
Sfinții Părinți ei înșiși se rugau adesea astfel, lăsându-ne cuvintele lor drept exemplu. Între aceștia se numără și Cuviosul Efrem Katunakiotul, care se ruga astfel:
„Dumnezeule – nevăzut, nemuritor, etern, nelimitat, nemăsurabil, neschimbător. Tu, Care ai creat cerul și pământul și tot ceea ce se află în ele: soarele, luna, stelele, mările și oceanele și toată ființa vie care se mișcă în ele.
Tu, Cel ce șezi pe tronul slavei și privești abisul.
Prea-Dulcele nostru Iisuse, înconjurat de nenumărate miriade și mii de mii de îngeri și arhangheli, care stau împrejurul slavei Tale de nepătruns — Heruvimi și Serafimi, cântând neîncetat imnul cel prea dulce și de necuprins: Sfânt, Sfânt, Sfânt.
Tu - ești marea legătură, marea împăcare, podul cel veșnic între noi – cei căzuți și nemulțumitori – și Tatăl Tău cel neînșelător și biruitor. Tu Te-ai adus pe Tine Însuți Jertfă, luând asupra Ta păcatele noastre și le-ai ridicat pe Cruce.
Dăruiește-ne nouă, păcătoșilor, raza harului Tău. Ajută-ne, povățuiește-ne, luminează-ne, ca să putem urma Ție, să aflăm în Tine odihnă și să trăim așa încât să-Ți fim bineplăcuți. Învrednicește-ne, de asemenea, să ne împărtășim de acele bunătăți negrăite pe care dragostea Ta părintească le-a pregătit, prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor celor care Ți-au fost plăcuți din veacuri. Amin.”
