Noul statut al Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai

Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai - este una dintre cele mai vechi și mai venerate mănăstiri monahale creștine din lume. Importanța sa este imensă, nu numai pentru istoria creștinismului ortodox, ci și pentru patrimoniul cultural al lumii în ansamblu. În plus, față de faptul că este un loc de pelerinaj ortodox, mănăstirea este, de asemenea, inclusă în lista patrimoniului mondial UNESCO, ceea ce subliniază valoarea sa istorică și culturală.

Decizia recentă a autorităților egiptene de a recunoaște terenurile mănăstirii ca proprietate de stat, tratând efectiv teritoria mănăstirii ca proprietate de stat egipteană, a provocat reacții puternice atât din partea Bisericii Ortodoxe, cât și a statului grec. De asemenea, a generat îngrijorări serioase cu privire la viitorul comunității monahale, care a păstrat acest loc sfânt timp de secole.

Aceasta este o problemă complexă și multifațetată, care poate fi abordată din perspective religioase, culturale, juridice și diplomatice.

• Care este istoria Mănăstirii din Sinai?
• Care este semnificația sa pentru patrimoniul cultural mondial?
• Care sunt posibilele consecințe ale deciziei statului egiptean?

Context istoric

Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai a fost fondată între anii 527 și 565 d.Hr., de către împăratul bizantin Iustinian I. Ea a fost construită chiar pe locul unde, potrivit Vechiului Testament, Moise a primit Cele Zece Porunci — un loc cu o semnificație spirituală și istorică profundă. Înainte de întemeierea mănăstirii, aici fusese deja ridicată o capelă de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. Scopul împăratului Iustinian în construirea mănăstirii era acela de a întări și de a proteja acest loc sfânt, subliniind miracolul biblic care avusese loc acolo.

Totuși, viața monahală în regiunea Sinai a început înainte de întemeierea mănăstirii. Încă între anii 381–384 d.Hr., mici grupuri de asceți creștini s-au stabilit în zonă, atrași de importanța spirituală și de liniștea acestui loc izolat. Mănăstirea a fost oficial întemeiată în secolul al VI-lea și a fost inițial cunoscută sub denumirea: Mănăstirea Rugului Aprins. Abia câteva secole mai târziu, odată cu răspândirea cultului Sfintei Ecaterina din Alexandria, a primit noua sa denumire — Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Potrivit tradiției, moaștele sfintei au fost aduse în mod miraculos la mănăstire, iar ea a devenit ocrotitoarea și protectoarea sa cerească.

În anul 2002, complexul monahal, cu valorile sale arhitecturale și artistice, a fost inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Această includere a confirmat statutul său ca unul dintre cele mai importante monumente ale culturii, istoriei și religiei universale.

Aspectul autonomiei

Mănăstirea Sfânta Ecaterina a beneficiat istoric de un grad înalt de autonomie, funcționând ca o comunitate monahală autoadministrată, cu proprietăți și structuri administrative proprii. Ea face parte din Biserica autonomă a Sinaiului, care include, de asemenea, diferite parohii ale mănăstirii aflate pe Peninsula Sinai și în alte regiuni ale Egiptului.

Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a recunoscut oficial autonomia Bisericii Sinaiului, în anul 1575. Această recunoaștere a fost confirmată în anul 1782, printr-un sigilion emis de patriarhul Gavriil al IV-lea. Conform tradiției bisericești, capul acestei biserici autonome este Arhiepiscopul Sinaiului.

Disputa actuală vizează autonomia mănăstirii, drepturile sale de proprietate și statutul său ca centru religios. Problema își are originea în anul 2014, când în Egipt a fost inițiat un proces judiciar care contesta dreptul mănăstirii asupra terenurilor și proprietăților din zonele adiacente.

După o examinare atentă a statutului juridic al mănăstirii, guvernele Greciei și Egiptului au inițiat negocieri bilaterale pentru a rezolva disputa pe cale amiabilă. Cu toate acestea, la 28 mai, o instanță egipteană a emis o decizie interpretată pe scară largă ca o recunoaștere a terenurilor mănăstirii drept proprietate a statului.

O astfel de decizie ar submina autonomia administrativă a mănăstirii, clasificând-o drept instituție de stat. Astfel, mănăstirea ar trebui să fie privită ca un teritoriu de stat, supus administrației statului egiptean și legislației privind patrimoniul cultural.

Noutatea a stârnit îngrijorări serioase, nu numai cu privire la viitorul vieții monahale din Sinai, ci și cu privire la chestiuni mai ample legate de libertatea religioasă, păstrarea patrimoniului cultural și dreptul bisericesc internațional. Reacția comunităților creștine din întreaga lume la această decizie a fost imediată, rezultând într-o declarație oficială din partea autorităților egiptene.

Biroul președintelui egiptean a emis o declarație privind „angajamentul deplin față de păstrarea statutului unic religios și sfânt al Mănăstirii Sfânta Ecaterina și inviolabilitatea acestui statut”. Potrivit unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al Egiptului, hotărârea instanței se referă la anumite terenuri situate la distanță de mănăstire, pentru care dreptul de proprietate nu este reglementat prin documente, considerându-se, astfel, că acestea aparțin statului.

Cu toate acestea, textul deciziei, întins pe 160 de pagini și conținând nu doar denumiri și concluzii explicative, ci și justificări juridice extrem de complexe, în limba arabă, este atât de complicat, încât chiar și juriștii întâmpină dificultăți în a-l înțelege pe deplin, ceea ce continuă să provoace îngrijorare. Astfel, Nikos Meletis, editorialist al agenției de presă grecești Proto Thema, sugerează că, subliniind intenția de a respecta „caracterul religios și sfânt” al mănăstirii, partea egipteană dorește să abată discuția de la problema dreptului de proprietate.

Reacția bisericii Greciei                     

Arhiepiscopul Atenei și al întregii Grecii, Ieronim al II-lea, a reacționat imediat. În declarația sa publică, el a condamnat cu fermitate această decizie, calificând-o drept „încălcare a drepturilor omului și a libertăților religioase” și a făcut apel la UNESCO, să intervină pentru apărarea identității spirituale și culturale a mănăstirii. Arhiepiscopul a subliniat rolul comunității internaționale în păstrarea patrimoniului unic și funcției religioase a mănăstirii.

În declarația sa oficială, el a afirmat:

 „În urma deciziei scandaloase a autorităților judiciare egiptene, care reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților religioase, cel mai vechi monument al creștinismului ortodox din lume, Sfânta Mănăstire a Sfintei Ecaterina de pe Muntele Sinai, se confruntă, acum, cu o grea încercare, amintind de cele mai întunecate vremuri din istorie.

În ciuda asigurărilor recente date de președintele Egiptului prim-ministrului Greciei, guvernul egiptean a decis să ignore complet justiția și, de fapt, încearcă să distrugă însăși existența mănăstirii. Aceasta pune în pericol întreaga ei activitate, inclusiv misiunea sa spirituală și culturală plină de evlavie.

Proprietățile mănăstirii sunt confiscate și expropriate ilegal, iar acum acest far spiritual al Ortodoxiei și elenismului se confruntă cu o amenințare gravă la adresa propriei supraviețuiri.

Cu o profundă durere și mânie justificată, fac apel la autoritățile grecești și internaționale să recunoască gravitatea situației și să ia măsuri imediate pentru apărarea libertăților religioase fundamentale ale Sfintei Mănăstiri din Sinai.

Condamn fără rezerve orice tentativă de a modifica status quo-ul, păstrat timp de cincisprezece secole în ceea ce privește acest loc sfânt. Fac apel la guvernul Greciei și personal, la prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis, să întreprindă măsuri imediate pentru restabilirea ordinii legale și pentru asigurarea protecției mănăstirii.”

Îmi exprim din toată inima solidaritatea frățească cu starețul și obștea mănăstirii, cu Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Sinaiului și Raitho Damianos, precum și cu frații greci care își oferă jertfa slujirii în întreaga regiune a Sinaiului.

În cele din urmă, nu pot și nu vreau să cred că elenismul și Ortodoxia trăiesc astăzi o nouă „cădere” istorică. Așa ceva nu putem și nu trebuie să permitem.”

Poziția guvernului grecesc

Ministerul Afacerilor Externe al Greciei și-a exprimat profunda dezamăgire față de decizia instanței egiptene, subliniind că existau acorduri bilaterale clare privind statutul Mănăstirii Sfânta Ecaterina, care, din păcate, nu au fost respectate de partea egipteană. Potrivit unor surse guvernamentale, Grecia intenționează să utilizeze toate mijloacele diplomatice disponibile pentru a restabili statutul istoric și religios al mănăstirii.

Conform relatărilor, ministrul de externe al Greciei, Georgios Gerapetritis, va conduce o delegație care va merge la Cairo pe 4 iunie. Participarea unei persoane atât de importante, demonstrează că guvernul elen este hotărât să apere drepturile călugărilor.

Importanța mănăstirii

Mănăstirea Sfânta Ecaterina - nu este doar un locaș sfânt creștin, ci și un simbol cultural universal, care și-a păstrat identitatea neschimbată de-a lungul secolelor. Ea întruchipează memoria, tradițiile și coexistența pașnică a culturilor și religiilor, fiind o piatră de temelie a patrimoniului istoric comun al umanității.

Când, în anul 2002, mănăstirea a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, importanța sa globală a fost recunoscută pe baza a trei criterii fundamentale:

• Semnificația spirituală și religioasă: mănăstirea este un loc sfânt pentru cele trei mari religii monoteiste – creștinismul, iudaismul și islamul –, care recunosc importanța muntelui Sinai în propriile tradiții.
• Valoarea istorică și artistică: fiind o comunitate monahală cu activitate neîntreruptă de aproape 1.500 de ani, mănăstirea adăpostește o colecție unică de manuscrise vechi, icoane, relicve și opere de artă, de o valoare istorică și culturală inestimabilă.
• Simbol al coexistenței: situată în inima unei regiuni geopolitic instabile, mănăstirea a servit timp de secole ca un far al păcii și toleranței, un monument și un exemplu de coexistență interreligioasă.

Având în vedere toți acești factori, recenta decizie a instanței egiptene nu afectează doar călugării de pe Sinai și nici doar Biserica Ortodoxă. Această hotărâre atinge interesele întregii umanități. Ea intervine și schimbă statutul unui institut antic, centru unic și incontestabil al continuității spirituale, culturale și istorice, unul dintre marile comori ale civilizației, aparținând tuturor, indiferent de țară, naționalitate sau religie.

Criza din jurul Mănăstirii Sfânta Ecaterina - nu este o problemă locală sau exclusiv religioasă. Situația actuală este un avertisment sever cu privire la echilibrul fragil, și adesea instabil, dintre suveranitatea statului, drepturile omului și păstrarea patrimoniului cultural mondial.