Postul Mare se apropie treptat de sfârșit. Cu toate acestea, înainte de a intra în zilele de patimă și durere, pasajul evanghelic despre învierea lui Lazăr, ne amintește cu tărie de adevăratul sens al Învierii Domnului.
Potrivit Evangheliei, Lazăr era fratele Martei și Mariei din Betania. Isus îi cunoștea familia; a iubit pe Marta, Maria și Lazăr și a stat de multe ori la ei, în timpul peregrinărilor sale.
Când Lazăr s-a îmbolnăvit, surorile sale i-au cerut lui Isus să vină în Betania, pentru a-l salva. Totuși, El a așteptat două zile, înainte de a se deplasa în oraș. Ucenicilor Săi le-a spus următoarele:
"Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu,
pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea."
Boala a pus repede stăpânire pe Lazăr și l-a dus la moarte. În ciuda acestui fapt, Hristos a anunțat evenimentul plin de bucurie al învierii lui Lazăr , explicându-le ucenicilor săi:
"Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc"
Ajungând în Betania, la patru zile după moartea și îngroparea lui Lazăr, Hristos le găsește pe Marta și pe Maria în doliu. Marta se plângea de El, spunând că, dacă ar fi venit mai devreme, fratele ei ar fi fost în viață. Ea credea în învierea morților la a doua venire, dar acest eveniment părea îndepărtat și aproape mitic. Isus i-a reînviat credința, amintindu-i:
"Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"
Mai târziu, a mers la mormântul lui Lazăr. În acest loc, pasajul evanghelic dezvăluie esența doctrinei creștine: fiind om, Isus plânge la mormântul prietenului Său; dar fiind Dumnezeu, El guvernează legile naturii și, la scurt timp după aceea, ordonă învierea mortului. El cere îndepărtarea pietrei care acoperă mormântul, după care, ascultând de porunca Sa, Lazăr cel înviat iese la lumină. Simpla frază a lui Iisus „Lazăre, vino afară” - a fost suficientă, pentru a-l învia și a-l prezenta viu și sănătos în fața ochilor mulțimii.
După învierea sa, care a avut loc la vârsta de 30 de ani, Lazăr a mai trăit încă 30 de ani. În cele din urmă, a devenit episcopul Kitionului în Cipru, unde a fost înmormântat la sfârșitul vieții sale. Moaștele sale au fost găsite în anul 890 d.Hr. de către împăratul bizantin Leon al VI-lea cel Înțelept, care le-a adus la Constantinopol și le-a așezat într-o biserică cu același nume, construită în cinstea Sfântului Lazăr. Descoperirea moaștelor sale este sărbătorită la 17 octombrie.
Icoana "Învierii lui Lazăr"
Icoana înfățișează evenimentul Învierii lui Lazăr, în prezența familiei sale și a multor oameni. În dreapta se află doi bărbați, unul acoperindu-și fața cu mâna, iar celălalt deschizând intrarea în peșteră. Surorile lui Lazăr se închină în fața lui Hristos, sărutându-i picioarele. Lazăr, înfășurat în giulgiul de înmormântare, se înclină recunoscător în fața lui Iisus. În cele din urmă, în centrul icoanei - se află figura lui Hristos, binecuvântând intrarea în peșteră.
În imaginile anterioare, Lazăr apare ca episcop al Kitionului. Figura sa este tristă și solemnă. Potrivit legendei, Lazăr a rămas posomorât până la sfârșitul vieții sale, păstrând în memorie imagini ale vieții de apoi. Cu toate acestea, deși a purtat stigmatul morții pe tot parcursul vieții sale, el prezintă în același timp, dovada victoriei incontestabile a învierii sufletului și a trupului..jpg)
Interpretarea teologică
Semnificația învierii lui Lazăr este extrem de importantă pentru învățătura bisericii noastre. În afară de măreția pasajului evanghelic, însuși faptul că un om a fost înviat din morți și readus la viață, cu puțin timp înainte de Învierea Domnului - este un mare mister și o minune.
Potrivit interpretărilor teologice atribuite acestui eveniment, învierea lui Lazăr este, în primul rând, o prevestire a învierii lui Hristos și, în consecință, a întregului neam omenesc. Este o dovadă irefutabilă a puterii lui Dumnezeu, chiar și asupra principiului imuabil al mortalității omului. Învierea, interpretată ca o doctrină abstractă și lege ecleziastică, capătă pentru prima dată concretitudine. Mai mult, învierea lui Lazăr simbolizează învierea spirituală, pe care fiecare creștin o poate experimenta de mai multe ori în timpul vieții sale. Hristos este capabil să ne readucă din orice prăpastie, să ne salveze atât de la moartea fizică, cât și de la cea spirituală. Chiar și după ce am ajuns în punctul de decădere spirituală, putem fi „înviați”, iar Domnul ne poate readuce la viață cu o singură frază.
Troparul Învierii lui Lazăr
"Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție Biruitorului morții strigăm: Osana Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului!"
