Sfânta Paraschevi (Parascheva din Roma) este cinstită ca ocrotitoarea nevăzătorilor, vindecătoarea bolilor de ochi și ajutătoare în lupta cu diferite neputințe. Ea s-a născut la Roma, în vremea împăratului Antonin Pius, fiind pentru părinții săi un dar mult așteptat de la Dumnezeu, după mulți ani de rugăciuni stăruitoare.
Numele sfintei este legat de ziua nașterii sale: tradus din limba greacă, „Paraschevi” înseamnă „vineri”.
Încă din copilărie, tânăra a fost crescută în credință creștină și evlavie. La vârsta de douăzeci de ani a rămas orfană, pierzându-și ambii părinți. Aceștia erau oameni înstăriți, iar după moartea lor, Paraschevi a moștenit o avere însemnată. Însă sfânta nu a dorit să păstreze bogăția pentru sine, ci a împărțit-o săracilor, bolnavilor și celor aflați în nevoie.
Parascheva și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și propovăduirii creștinismului. Ea a desfășurat activitate misionară nu doar la Roma, ci și în alte ținuturi, întărind în credință pe săraci, pe copii și pe oamenii proveniți din familii nevoiașe.
Când împăratul a aflat despre activitatea ei, a cerut ca Paraschevi să se lepede de Hristos. Încercând să o convingă să renunțe la credință, i-a promis diferite onoruri și răsplătiri. Dar sfânta a rămas neclintită. Pentru aceasta a fost supusă unor chinuri cumplite: pe cap i-au fost puse clești înroșiți în foc, iar apoi a fost aruncată în temniță, unde a petrecut o vreme în singurătate. Potrivit vieții sfintei, acolo i s-a arătat un înger al lui Dumnezeu, care a întărit-o și a izbăvit-o de suferințe.
După aceasta, Paraschevi a fost din nou chemată să se lepede de credință. Văzând că nici făgăduințele, nici chinurile nu au putut clătina tăria ei, împăratul Antonin a poruncit să fie supusă altor torturi. Ea a fost aruncată într-un cazan cu untdelemn clocotit, însă, prin mila lui Dumnezeu, a rămas nevătămată. Uimit și neîncrezător în cele întâmplate, împăratul s-a apropiat de cazan, dar deodată a orbit: poate din cauza aburului fierbinte care ieșea din cazan sau poate prin îngăduința lui Dumnezeu. Potrivit legendei, Sfânta Paraschevi l-a vindecat în chip minunat, după care Antonin a crezut în Hristos și i-a permis să se întoarcă la viața sa de mai înainte. Tocmai de aceea Sfânta Paraschevi este cinstită ca ocrotitoare și vindecătoare a bolilor de ochi.
După eliberare, Sfânta Paraschevi a pornit din nou să-L propovăduiască pe Hristos. În timpul călătoriilor sale, a ajuns într-un oraș condus de Asclepius. Acolo a fost din nou prinsă și silită să se lepede de credință. Asclepius a poruncit să fie aruncată într-un loc plin de șerpi, însă aceștia au murit apropiindu-se de ea. Văzând minunea, Asclepius și mulți dintre cei de față au crezut în Hristos, iar sfânta a fost iarăși eliberată.
Continuându-și slujirea apostolică, Paraschevi a ajuns într-un alt oraș, condus de păgânul Tarasius. Din porunca lui, sfânta a fost supusă unor noi chinuri, însă nici acestea nu i-au clătinat credința. Atunci Tarasius a poruncit să i se taie capul cu sabia. Astfel, Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Paraschevi (Parascheva din Roma) este cinstită de Biserica Ortodoxă la 26 iulie (8 august).
