Sfântul Cuvios Mucenic Procopie era originar dintr-o localitate aflată în apropiere de Varna. Părinții săi erau creștini binecredincioși. La vârsta de douăzeci de ani a hotărât să se dăruiască vieții monahale și s-a retras în Sfântul Munte Athos, unde a trăit la început ca străin, iar mai târziu a ales o viață aspră de pustnic, sub îndrumarea starețului Dionisie. După ce a primit tunderea în monahism, s-a nevoit cu râvnă în post, rugăciune și răbdare. Curând însă a fost ispitit de diavol, care i-a insuflat gândul de a se întoarce în lume.
Părăsind Sfântul Munte, Procopie a mers la Smirna, unde, tulburat sufletește, s-a lepădat de Hristos și a primit credința musulmană. După circumcizie, și-a dat seama de greșeala sa și s-a dus la duhovnic, dorind să se întoarcă la credința creștină și să primească moarte mucenicească pentru Hristos. Văzând hotărârea sa neclintită, duhovnicul nu a încercat să-l oprească.
Pregătindu-se pentru mucenicie, Procopie s-a înfățișat înaintea judecătorului, unde a mărturisit credința creștină și a lepădat credința musulmană. Judecătorul, neputând să-l facă să-și schimbe hotărârea, a poruncit să i se taie capul. La locul execuției, spre uimirea musulmanilor, sentința a fost îndeplinită de un fost lepădat de Hristos. Astfel, la 25 iunie 1810, sufletul Sfântului Procopie, curățit prin sângele muceniciei, s-a despărțit de trup.
