Cuviosul Nifon s-a născut în Argyrokastron, din tată preot. La vârsta de zece ani a fost primit în mănăstirea Sfântului Nicolae, unde a învățat carte și mai târziu a fost hirotonit preot. Dorind liniștea și nevoința, s-a retras în pustia Gheromerion, apoi a mers în Sfântul Munte Athos, la bătrânul Teognost. După trei ani de ascultare, Nifon a petrecut paisprezece ani în isihie în schitul Marelui Vasile, iar mai apoi a fost chemat în lavră pentru a sluji cele sfinte. Neputând să-și înăbușe dorul de singurătate, s-a retras la Vulevtirie, unde a trăit în pustie, hrănindu-se cu ierburi și rădăcini.
În ciuda vieții sale înalte, a fost clevetit, spunându-se că disprețuiește pâinea. Egumenul, auzind acestea, l-a întrebat, iar Nifon a răspuns că vechii părinți se hrăneau cu verdețuri din cauza lipsei de pâine. El a primit cu smerenie sfatul egumenului. Mai târziu s-a apropiat de Cuviosul Maxim Cavsocalivitul, care i-a cedat chilia sa.
Nifon s-a retras într-o peșteră, unde a fost cercetat de monahul Marcu, care și-a zidit o colibă pentru sine și pentru fratele său. Nifon a prorocit că fratele lui Marcu va veni la lavră, și așa s-a întâmplat. După ce l-a vindecat pe Marcu de boală, l-a povățuit pe calea ascultării. A prorocit și sfârșitul Cuviosului Maxim și i-a mângâiat pe ucenicii acestuia.
Când molima a lovit obștea, Nifon l-a vindecat pe nepotul lui Gavriil, vestindu-i mai înainte însănătoșirea. Înainte de moarte, i-a liniștit pe ucenici, spunând că se va ruga pentru ei. S-a mutat în pace la Domnul la 14 iunie 1330, la vârsta de 96 de ani. După moarte, chipul său a strălucit ca soarele. Cuviosul Nifon a săvârșit multe minuni, între care și vindecarea bătrânului Teodul și a altora, întărind credința și ascultarea fraților săi.
