Cuviosul Maxim Mărturisitorul s-a născut în Constantinopol, în jurul anului 580, într-o familie de creștini evlavioși. A primit o educație aleasă, studiind filosofia, gramatica, retorica și teologia. A slujit ca prim-secretar al împăratului Heraclius, însă, dezgustat de viața de la curte, s-a retras la Mănăstirea Hrisopolis, unde a îmbrățișat viața monahală și, în scurt timp, a fost ales egumen.
În anul 633, la rugămintea Sfântului Sofronie, a părăsit mănăstirea și a plecat la Alexandria, unde a început să propovăduiască Evanghelia. Cuviosul Maxim a devenit unul dintre cei mai neînfricați apărători ai dreptei credințe împotriva ereziei monotelite, care amenința unitatea Bisericii din Răsărit. În anul 638, împăratul Heraclius a emis edictul numit „Ekthesis”, prin care se impunea învățătura despre existența unei singure voințe în Persoana Mântuitorului. Cuviosul Maxim a apărat cu fermitate învățătura ortodoxă, luminând prin cuvântul său oameni din toate categoriile sociale.
După moartea patriarhului Serghie, în anul 638, și a împăratului Heraclius, în anul 641, la tron a urcat împăratul Constans al II-lea, susținător al monotelismului. Cuviosul Maxim s-a retras la Cartagina, unde și-a continuat activitatea misionară și teologică. În anul 645 a avut loc celebra dispută cu patriarhul Pirus, care și-a recunoscut atunci rătăcirea. Revenit în Africa, Cuviosul Maxim a participat la sinoadele episcopilor, în cadrul cărora monotelismul a fost condamnat ca erezie.
În anul 649, Sinodul Lateran a condamnat definitiv monotelismul, iar susținătorii lui au fost dați anatemei. Împăratul Constans al II-lea a poruncit arestarea atât a Papei Martin, cât și a Cuviosului Maxim. În anul 654, acesta a fost întemnițat și supus unor chinuri cumplite pentru mărturisirea credinței. Cuviosul și-a vestit mai dinainte sfârșitul și a trecut la Domnul la 13 august 662.
Sfântul Maxim Mărturisitorul a lăsat Bisericii o moștenire teologică de o valoare bogată. A alcătuit numeroase lucrări de exegeză biblică și scrisori dogmatice, în care a mărturisit învățătura ortodoxă despre ființa și ipostasurile Dumnezeiești. De asemenea, a compus trei imne bisericești, continuând tradiția imnografiei creștine.
