Cuviosul Macarie Macris s-a născut în jurul anului 1383, în Tesalonic, într-o familie aleasă și binecredincioasă. A primit o educație excelentă și a îndrăgit învățătura, dedicându-se îndeosebi studiului filosofiei și teologiei. În jurul anului 1401, după moartea mamei sale, s-a retras în Sfântul Munte Athos, unde a intrat în obștea Mănăstirii Vatoped și a devenit ucenicul starețului Armenopul, care l-a tuns în monahism în anul 1409. În anii petrecuți în ascultare, Macarie a dobândit o vastă învățătură și s-a desăvârșit în nevoința duhovnicească.
După mutarea la Domnul a starețului Armenopul, a devenit ucenicul cuviosului David, cu care a întreținut o strânsă legătură duhovnicească. Prin acesta a ajuns să poarte și corespondență cu împăratul Manuel al II-lea Paleologul. A revenit o singură dată în locurile natale, pentru a rezolva chestiunile privitoare la moștenirea familiei, după care s-a întors la viața ascetică, urmând pilda sfinților.
Fiind un râvnitor al isihasmului, s-a învrednicit să contemple Lumina Dumnezeiască. În jurul anului 1419, la chemarea împăratului, a mers la Constantinopol, unde a petrecut doi ani purtând convorbiri pe teme teologice. În anul 1429, după moartea cuviosului David, a fost chemat din nou în capitală. La început a viețuit în Mănăstirea Harsianit, iar mai târziu a fost rânduit egumen al Mănăstirii Pantocrator, pe care a restaurat-o atât din punct de vedere material, cât și duhovnicesc.
Cuviosul Macarie a luat parte în mod activ la viața Bisericii, având un rol însemnat la Sinodul Local din anii 1426–1429. În anul 1430, a condus o delegație trimisă la Papa Martin al V-lea, la Roma, pentru apărarea dogmelor ortodoxe. Îmbolnăvindu-se însă în timpul acestei misiuni, nu și-a mai putut continua lucrarea și s-a întors la Constantinopol, abia după ce și-a revenit din boală.
A trecut la Domnul la 7 ianuarie 1431, în Mănăstirea Pantocrator. Moartea sa a îndurerat profund atât poporul, cât și clerul. Cuviosul Macarie Macris este socotit unul dintre cei mai de seamă scriitori bisericești ai secolului al XV-lea, lăsând o bogată moștenire de scrieri hagiografice și dogmatice, prin care a apărat credința ortodoxă și a îndemnat la o autentică viață ascetică.
