A devenit al treilea igumen al Mănăstirii Ivirului de pe Muntele Athos și, conform unor surse, era nepotul primului stareț, Sf. Ioan. După demisia starețului Sf. Efimie, a condus activ mănăstirea, sub îndrumarea sa a fost construită biserica principală a Adormirii Maicii Domnului. În inscripția de pe peretele bisericii se spune: "Eu am întărit aceste coloane, ca să nu se clatine niciodată. Monahul Gheorghe-Gruzineanul, Constructor."
Starețul Ivirului era respectat la curtea imperială a Bizanțului, dar ulterior a fost calomniat, acuzat de trădare și exilat pe insula Monovat, unde a adormit în 1029. Exilul Sf. Gheorghe s-a dovedit a fi fatal pentru Lavra Ivirului: calomniatorii au găsit un nou motiv pentru a crea o situație insuportabil de dificilă pentru frația georgiană de pe Athos, în această perioadă toate bogățiile mănăstirii au fost furate și jefuite.
Sub piosul împărat Mihail VII, Mănăstirii Ivirului i-a fost restituită proprietatea aparținându-i, iar în obște a revenit din nou dragostea și căldura. Monahii georgieni au transportat moaștele neputrezite de pe insula Monovat pe Athos.
