Sfântul Gheorghe era fiul unor părinți binecredincioși, Ioan și Maria, care se rugaseră lui Dumnezeu să le dăruiască un fiu. El a fost botezat în biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a fost crescut în frica lui Dumnezeu, învățând Sfânta Scriptură. Când a împlinit douăzeci și cinci de ani, saracinii au început să-l silească să se lepede de creștinism, dar el a mărturisit cu bărbăție credința în Hristos și le-a mustrat necredința.
Sfântul Gheorghe a fost supus la chinuri cumplite: a fost bătut, tăiat și ars, însă nu s-a lepădat de Hristos. În cele din urmă a fost aruncat pe rug, dar Dumnezeu l-a preaslăvit, trimițând ploaie care a stins focul. În timpul nopții, o lumină s-a arătat deasupra locului pătimirii sale, iar creștinii au putut afla moaștele sale nestricăcioase, pe care le-au îngropat cu cinste în biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Capadocia.
Sfântul a pătimit în cetatea bulgară Sredne, în anul 7022 de la facerea lumii, adică în anul 1514 de la Nașterea lui Hristos, la 26 mai.
