Evanghelia după Ioan
10:1 Adevărat, adevărat vă spun, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este un hoț și un tâlhar;
10:2 iar cine intră pe ușă este păstor al oilor.
10:3 Acestuia portarul îi deschide și oile aud glasul lui și el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară.
10:4 Și după ce a scos afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui.
10:5 Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor.
10:6 Isus le‐a spus această asemănare. Ei deci n‐au înțeles ce erau ce le vorbea.
10:7 Isus deci le‐a zis iarăși: Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt ușa oilor.
10:8 Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‐au ascultat de ei.
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos.
10:11 Euⓟ sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi.
10:12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasăⓠ oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie.
10:13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi.
10:14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe aleⓡ mele și ale mele mă cunosc,
10:15 cumⓢ mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; șiⓣ îmi pun viața pentru oi.
10:16 Am și alteⓤ oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu șiⓥ va fi o singură turmă, un singur păstor.
15:17 Vă poruncescⓤ acestea ca să vă iubiți unii pe alții.
15:18 Dacăⓥ vă urăște lumea, cunoașteți că pe mine m‐a urât mai întâi decât pe voi.
15:19 Dacăⓦ ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru căⓧ nu sunteți din lume, ci eu v‐am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.
15:20 Aduceți‐vă aminte de cuvântul pe care vi l‐am zis: Robulⓨ nu este mai mare decât domnul său. Dacăⓩ m‐au prigonit pe mine, vă vor prigoni și pe voi. Dacă au păzit cuvântul meu, vor păzi și pe al vostru.
15:21 Darⓐ vă vor face toate acestea din pricina numelui meu, pentru că ei nu știu pe cel ce m‐a trimis.
15:22 Dacăⓑ n‐aș fi venit și nu le‐aș fi vorbit, n‐ar avea păcat; darⓒ acum n‐au dezvinovățire pentru păcatul lor.
15:23 Cineⓓ mă urăște pe mine, urăște și pe Tatăl meu.
15:24 Dacă n‐aș fi făcut între ei lucrărileⓔ pe care nimeni altul nu le‐a făcut, n‐ar avea păcat; dar acum m‐au și văzut și m‐au urât și pe mine și pe Tatăl meu.
15:25 Ci ca să se împlinească cuvântul care este scris în legea lor: M‐auⓕ urât fără pricină.
15:26 Cândⓖ va veni Mângâietorul pe care eu vi‐l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede, acelaⓗ va mărturisi despre mine.
15:27 Șiⓘ mărturisiți și voi pentru că de la început suntețiⓙ cu mine.
16:1 V‐am vorbit acestea ca săⓚ nu vă poticniți.
16:2 Văⓛ vor da afară din sinagogă; da, vine un ceas când oricineⓜ vă omoară să i se pară că aduce jertfă lui Dumnezeu.
2 Corinteni
7:1 Având deciⓑ aceste făgăduințe, iubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinăciune a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica de Dumnezeu.
7:2 Faceți‐ne loc, n‐am nedreptățit peⓒ nimeni, n‐am stricat pe nimeni, n‐am înșelat pe nimeni;
7:3 n‐o spun ca să vă ostenesc, căciⓓ am zis mai înainte că sunteți în inimile noastre spre a muri împreună și a trăi împreună.
7:4 Am multăⓔ îndrăzneală față de voi, am multă pricină de laudă pentru voi; sunt plinⓕ de mângâiereⓖ, sunt covârșit de bucurie cu toată întristarea noastră.
7:5 Căci și după ce am venitⓗ în Macedonia, carnea noastră n‐a avut liniște, ci amⓘ fost zdrobiți în orice chip: dinⓙ afară erau lupte, dinăuntru erau temeri.
7:6 Dar Dumnezeuⓚ care mângâie pe cei smeriți ne‐a mângâiat prin venirea lui Tit.
7:7 Și nu numai prin venireaⓛ lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat el la voi, când ne‐a spus dorul vostru, lăcrimarea voastră, bunăvoința voastră pentru mine, încât m‐am bucurat cu atât mai mult.
7:8 Fiindcăⓜși dacă v‐am întristat în epistola mea, nu‐mi pare rău; deși mi‐a părut rău, căci văd că epistola aceea v‐a întristat, deși pentru puțină vreme.
7:9 Acum mă bucur nu pentru că ați fost întristațiⓝ, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință; căci ați fost întristați după Dumnezeu, ca să nu fiți păgubiți cu nimic de noi.
7:10 Căci întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire de care nu‐ți pare rău; darⓞ întristarea lumii lucrează moarte.
Evanghelia după Marcu
1:29 Și îndatăⓒ ieșind din sinagogă, au venit la casa lui Simon și Andrei cu Iacov și Ioan.
1:30 Iar soacra lui Simon zăcea acolo prinsă de friguri și îndată îi vorbesc despre ea.
1:31 Și s‐a apropiat și a ridicat‐o apucând‐o de mână și au lăsat‐o frigurile și ea le slujea.
1:32 Și când s‐a făcut searăⓓ, când a apus soarele, aduceau la el pe toți care erau bolnavi și pe îndrăciți.
1:33 Și toată cetatea era adunată la ușă.
1:34 Și a tămăduit pe mulți care sufereau de felurite boli și a scos afară mulți draci și nuⓔ lăsa pe draci să vorbească, fiindcă îl cunoșteau că este Hristosul.
1:35 Și aⓕ doua zi dimineața, foarte de noapte, s‐a sculat și a ieșit și s‐a dus într‐un loc pustiu și se ruga acolo.
Evrei
7:26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfântⓘ, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși șiⓙ fiind făcut mai înalt decât cerurile,
7:27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâiⓚ pentru păcatele sale șiⓛ apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceastaⓜ odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși.
7:28 Căci legea pune mari preoți oameniⓝ care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, careⓞ este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
8:1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, careⓟ s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri,
8:2 ca slujitor al locurilor sfinteⓠ și al cortuluiⓡ adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul.
Efeseni
6:10 Încolo, fiți puternici în Domnul și înⓟ tăria puterii lui.
6:11 Îmbrăcați‐văⓠ cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului.
6:12 Pentru că n‐avem luptă împotriva sângelui și cărniiⓡ, ci împotriva căpeteniilorⓢ, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilorⓣ lumii întunericului acestuia, împotriva celor duhovnicești ale răutății în locurile cerești.
6:13 Pentru aceeaⓤ luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă înⓥ ziua cea rea și, după ce veți fi desființat toate, să stați în picioare.
6:14 De aceea stați în picioare, după ce v‐ați încinsⓦ mijlocul cu adevăr și v‐ați îmbrăcatⓧ cu platoșa dreptății,
6:15 și v‐ați încălțatⓨ picioarele cu pregătirea evangheliei păcii.
6:16 În toate mai luând cu voi scutulⓩ credinței, prin care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău,
6:17 și luațiⓐ coiful mântuirii și sabiaⓑ Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu: