2:20 Și omul a dat nume tuturor dobitoacelor și păsărilor cerurilor și oricărei viețuitoare a câmpului, dar pentru om nu s‐a găsit niciun ajutor potrivit lui.
2:21 Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă unⓕ somn adânc peste om și el a dormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc.
2:22 Și coasta pe care o luase Domnul Dumnezeu din om a întocmit‐o într‐o femeie și aⓖ adus‐o la om.
2:23 Și omul a zis: Aceasta este acumⓗ os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru căⓘ a fost luată din bărbat.
2:24 ⓙ De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și vor fi o singură carne.
2:25 Șiⓚ erau goi amândoi, omul și nevasta sa, și nu leⓛ era rușine.
3:1 Șiⓜ șarpele eraⓝ mai șiret decât orice viețuitoare a câmpului pe care o făcuse Domnul Dumnezeu. Și el a zis femeii: Oare așa a zis Dumnezeu: Să nu mâncați din toți pomii din grădină?
3:2 Și femeia a zis șarpelui: Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm,
3:3 darⓞ din rodul pomului care este în mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el ca să nu muriți.
3:4 Șiⓟ șarpele a zis femeii: Nu veți muri nicidecum.
3:5 Căci Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, viⓠ se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.
3:6 Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea pricepere și a luat din rodul lui șiⓡ a mâncat și a dat și bărbatului său cu eaⓢ și el a mâncat.
3:7 Șiⓣ li s‐au deschis ochii la amândoiⓤ și au cunoscut că erau goi. Și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‐au făcut șorțuri.
3:8 Și au auzitⓥ glasul Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Și omul și nevasta saⓦ s‐au ascuns de fața Domnului Dumnezeu în mijlocul pomilor grădinii.
3:9 Și Domnul Dumnezeu a strigat pe om și i‐a zis: Unde ești?
3:10 Și el a zis: Am auzit glasul tău în grădinăⓧ și m‐am temut pentru că sunt gol și m‐am ascuns.
3:11 Și el a zis: Cine ți‐a spus că ești gol? Ai mâncat din pomul din care ți‐am poruncit să nu mănânci?
3:12 Și omul a zisⓨ: Femeia pe care mi‐ai dat‐o cu mine ea mi‐a dat din pom și am mâncat.
3:13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Și femeia a zisⓩ: Șarpele m‐a amăgit și am mâncat.
3:14 Și Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate dobitoacele și mai mult decât orice viețuitoare a câmpului. Să mergi pe pântecele tău și să mănânciⓐ țărână în toate zilele vieții tale.
3:15 Și voi puneⓑ vrăjmășie între tine și femeie și întreⓒ sămânța ta șiⓓ sămânța eiⓔ; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.
3:16 Femeii i‐a zis: Voi mări mult chinul tău și sarcina taⓕ; în durere vei naște copii șiⓖ la bărbatul tău îți va fi dorința și elⓗ va stăpâni peste tine.
3:17 Și lui Adam i‐a zisⓘ; Pentru că ai ascultat de glasul nevestei taleⓙ și ai mâncat din pomulⓚ despre care ți‐am poruncit zicând: Să nu mănânci din elⓛ: blestemat să fie pământul din pricina taⓜ, cu trudă să mănânci din el în toate zilele vieții tale.
3:18 Și să‐ți dea spini și mărăcini șiⓝ să mănânci iarba câmpuluiⓞ.
3:19 ⓟ În sudoarea feței tale să mănânci pâine până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luatⓠ. Căci țărână ești șiⓡ în țărână te vei întoarce.
3:20 Și omul a pus numele nevestei sale Eva pentru că ea este mama tuturor celor vii.