Episcop
Sfântul Ierarh Avraamie, episcopul Carrhei (Kara), a trăit în secolele al IV-lea și al V-lea și era originar din cetatea Cirului (Cyrrhus). Încă din tinerețe s-a dedicat vieții monahale, intrând într-o mănăstire. Mai târziu, dorind o viață de liniște și nevoință, s-a retras în Munții Libanului, unde a trăit ca sihastru. Însă nevoințele sale au atras atenția atât a păgânilor, care au încercat să-l alunge, cât și a săracilor din satele învecinate, care veneau la el în căutarea ajutorului. Sfântul Avraamie îi primea pe toți cu răbdare și le dăruia tot ceea ce primea de la binefăcători.
Creștinii din împrejurimi au zidit o biserică și l-au rugat cu stăruință pe sfânt să primească hirotonia și să le devină păstor sufletesc. Înduplecat de rugămințile lor, el a acceptat, iar după ce și-a întărit credincioșii în dreapta credință, a lăsat în locul său un alt preot și s-a întors la mănăstire. Pentru evlavia și viața sa ascetică a fost ales episcop al Carrhei. În această slujire, sfântul ierarh și-a povățuit neîncetat turma pe calea virtuții, fiind un model de înfrânare și rugăciune. Se spune că, din ziua hirotoniei sale, nu a mai gustat niciodată hrană gătită.
Auzind despre viața sa sfântă, împăratul Teodosie cel Tânăr a dorit să-l întâlnească și l-a chemat la Constantinopol. Ajuns în capitală, Sfântul Avraamie a trecut curând la Domnul. Sfintele sale moaște au fost duse cu mare cinste în cetatea Carrhae, unde au fost așezate spre odihnă.
Potrivit Vieții sale, Sfântul Avraamie a luptat cu multă râvnă împotriva practicilor păgâne, aducând pe mulți la credința creștină. Prin propovăduirea sa și prin exemplul propriei vieți a contribuit la întărirea creștinismului în întreaga regiune. Totodată, a purtat o grijă deosebită față de cei săraci și lipsiți, devenind un păstor iubit și respectat de popor.
