1:39 Și Maria s‐a sculat înⓚ zilele acelea și s‐a dus cu grabă în ținutul muntos, într‐o cetate a lui Iuda,
1:40 și a intrat în casa lui Zaharia și a urat Elisavetei.
1:41 Și a fost așa: Când a auzit Elisaveta urarea Mariei, i‐a săltat pruncul în pântece; și Elisaveta s‐a umplut de Duhul Sfânt,
1:42 și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântatⓛ este rodul pântecelui tău.
1:43 Și de unde pentru mine aceasta, ca să vină la mine mama Domnului meu?
1:44 Căci iată, cum a venit glasul urării tale în urechile mele, pruncul mi‐a săltat cu bucurie în pântece.
1:45 Și fericită este cea care a crezut, căci va fi o împlinire a celor vorbite ei de Domnul.
1:46 Și Maria a zis: Sufletul meu măreșteⓜ pe Domnul,
1:47 și duhul meu s‐a bucurat de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1:48 Căci a căutatⓝ spre smerenia roabei sale, căci iată, de acum toate neamurile măⓞ vor ferici.
1:49 Căci Cel puternicⓟ mi‐a făcut mari lucruri și numele lui este sfânt.ⓠ
1:56 Și Maria a rămas cu ea ca la trei luni și s‐a întors acasă.
10:38 Iar pe când mergeau ei pe calea lor, a intrat într‐un sat. Și o femeie cu numele Martaⓐ l‐a primit în casa ei.
10:39 Și ea avea o soră numită Maria, careⓑ și ea ședea josⓒ la picioarele Domnului și asculta cuvântul lui.
10:40 Iar Marta era prinsă la o parte de multă slujire. Și a venit la el deodată și a zis: Doamne, nu‐ți pasă că sora mea m‐a lăsat singură să slujesc? Zi‐i deci să pună mâna cu mine.
10:41 Și Domnul a răspuns și i‐a zis: Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi și te tulburi tu,
10:42 dar unⓓ singur lucru este de trebuință; căci Maria și‐a ales partea cea bună, care nu va fi luată de la ea.
11:27 Și a fost așa: pe când zicea el acestea, o femeie din gloată a ridicat glasul și i‐a zis: Fericitⓣ este pântecele care te‐a purtat și țâțele pe care le‐ai supt.
11:28 Iar el a zis: Mai bine fericițiⓤ cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‐l păzesc.
9:37 Și a fost așa: înⓩ ziua următoare când s‐au coborât de pe munte, l‐a întâmpinat gloată multă.
9:38 Și iată un bărbat din gloată a strigat zicând: Învățătorule, te rog, uită‐te spre fiul meu pentru că îl am numai pe el.
9:39 Și iată, un duh îl apucă și deodată strigă și‐l sfâșie cu spumă și abia se depărtează de la el după ce l‐a zdrobit.
9:40 Și m‐am rugat de ucenicii tăi ca să‐l scoată afară, dar n‐au putut.
9:41 Și Isus a răspuns și a zis: O neam necredincios și sucit, până când voi fi la voi și vă voi îngădui? Adu aici pe fiul tău.
9:42 Și pe când venea el încă, l‐a sfâșiat dracul și l‐a zguduit tare. Dar Isus a certat duhul necurat și a tămăduit pe băiat și l‐a dat înapoi tatălui său.
9:43 Și toți au rămas uimiți de mărimea lui Dumnezeu. Dar pe când toți se minunau de toate câte făcea, el a zis ucenicilor săi:
2:5 Gândițiⓥ în voi aceasta ce era și în Hristos Isus,
2:6 careⓦ, fiind în formă de Dumnezeu, n‐aⓧ socotit ceva de răpit ca să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
2:7 ciⓨ s‐a dezbrăcat pe sine însuși, luând formă de robⓩ, făcându‐seⓐ în asemănarea oamenilor
2:8 și în înfățișare fiind aflat ca un om, s‐a smerit pe sine, făcându‐seⓑ ascultător până la moarte, moarte însă de cruce.
2:9 De aceea și Dumnezeu l‐aⓒ înălțat foarte sus și i‐aⓓ dăruit numele care este mai presus de orice nume,
2:10 pentru caⓔ în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor cerești și al celor pământești și al celor de sub pământ,
2:11 și oriceⓕ limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.
11:1 O, aș vrea să‐mi îngăduiți puțină nebunieⓒ Ci îngăduiți‐mi în adevăr!
11:2 Căci sunt gelos de voiⓓ cu o gelozie a lui Dumnezeu, căci v‐amⓔ logodit cu un singur bărbat, ca să înfățișezⓕ lui Hristos o fecioară curatăⓖ.
11:3 Mă tem însă ca nu cumva, după cum șarpeleⓗ a amăgit pe Eva prin viclenia lui, gândurile voastre să fie stricateⓘ de la neîmpărțirea și curățenia către Hristos.
11:4 Căci negreșit dacă cel ce vine propovăduiește un alt Isus, pe care noi nu l‐am propovăduit, sau dacă primiți un altfel de duh, pe care nu l‐ați primit, sau o altfel de evanghelieⓙ, pe care n‐ați primit‐o, l‐ați îngădui bine.
11:5 Căci socotesc că înⓚ nimic nu sunt în urma celor mai de frunte apostoli.
11:6 Dar deși suntⓛ neînvățat în cuvânt, nu însă înⓜ cunoștință, ci în orice noi am arătat aceasta în toateⓝ față de voi.