În dreapta intrării în refectoriul de la mănăstirea Dohiariu se află un proschinitar special cu o icoană miraculoasă a Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare. În 1664, Refectarul Nil, mergând ca de obicei în fața icoanei cu o lumânare aprinsă în drum spre refectoriu, a auzit o voce care i-a spus: "Nu mai veni aici cu lumânarea aprinsă, întunecând icoana mea". Cu toate acestea, refectarul, care nu înțelegea de unde venea vocea, nu i-a dat atenție și a continuat să facă același lucru. Mai târziu, după câteva zile, a auzit din nou vocea care îi spunea: "Călugărule, până când vei afuma icoana mea cu impunitate?", în același moment lumina ochilor i s-a stins și călugărul a orbit. Atunci, refectarul și-a dat seama că nu a respectat porunca Fecioarei și a fost pedepsit pe bună dreptate. S-a rugat neîncetat în strană din fața icoanei, cerându-i iertare Fecioarei și rugând-o să-i dea lumină. Curând, Fecioara l-a vindecat, spunând: "Eu sunt Doamna acestei mănăstiri și voi răspunde rapid la rugăciunile celor care îmi invocă numele". În urma acestor cuvinte, icoana miraculoasă a Maicii Domnului a fost numită Grabnic Ascultătoare. Sfântul Nicodim din Sfântul Munte menționează în însemnările sale:
"De fapt, Grabnic Ascultătoarea, această icoană miraculoasă, conform muncii Ei, i-a ascultat curând pe cei care s-au adresat cu evlavie și credință. Ea a făcut multe minuni, nu numai în Sfântul Munte Athos și către călugării care locuiau acolo, ci și dincolo de granițele sale, în alte orașe și sate, înzestrând familii fără copii cu nou născuți, salvând de la o mare învolburată, vindecând paralizați, alungând lăcustele, oferind vederea orbilor și vindecând bolnavii în fază terminală".
După recuperarea miraculoasă a vederii a călugărului Nil, mănăstirea a decis să amenajeze acest loc și să construiască o capelă în fața icoanei, închinată Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare. În această capelă se celebrează până în prezent Sfânta Liturghie, de două ori pe săptămână și tot aici călugării își depun jurămintele monahale.
Dintre toți călugării, un ieromonah foarte vrednic este ales ca promonar, rugându-se în fața sfintei icoane, la cererea pelerinilor. Cântarea are loc de cel puțin două ori pe zi: dimineața, după Sfânta Liturghie, și seara, după Vecernie, când sunt pomenite numele tuturor credincioșilor care au nevoie de ajutor. În fiecare marți și joi, la încheierea Vecerniei, călugării părăsesc biserica principală și merg cu toții împreună la icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare, pentru a face o rugăciune comună pentru toți creștinii.
Sărbătoarea anuală a Fecioarei Grabnic Ascultătoare are loc pe 1 octombrie, cu o priveghere de o noapte întreagă. Două canoane la această icoană miraculoasă au fost scrise de Sfântul Nicodim din Sfântul Munte. În 1837, călugărul Iacov Neoskitiotis a scris un elogiu către Maica Domnului Grabnic Ascultătoare, în semn de recunoștință pentru participarea ei la eliberarea armatei turcești din Sfântul Munte, în 1830. Rugăciunea de laudă se cântă în Duminica Fominului.
Icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare a fost pictată în 1563, pe peretele exterior de est, în dreapta intrării în refectoriu, în timpul reconstrucției mănăstirii de către comandantul militar moldovean Alexandru și soția sa Roxandra. Maica Domnului este înfățișată după tipul iconografiei Odighitriei, cu capul ușor înclinat, ținându-L pe Hristos în brațe, care îmbrățișează Maica și ține un pergament închis cu binecuvântare. Hristos este înfățișat cu talpa întoarsă, un element al iconografiei care poartă o semnificație simbolică profundă legată de Patimile viitoare.
În secolul al XVIII-lea, Sfânta Fecioară Grabnic Ascultătoare a fost decorată cu un proschinitariu din lemn sculptat și aurit (1783), care a fost păstrat până în prezent. Aceeași perioadă este și data primului decor de argint. La sfârșitul sec. al XVIII-lea, culorile frescei pare că și-au pierdut strălucirea de odinioară, de aceea pe pânză au fost pictate separat două fețe, care au fost mai apoi lipite pe icoană. La fel ca și alte sfințenii mănăstirești cu valoare materială, carcasa de argint a icoanei a fost folosită pentru a plăti taxe exorbitante către turci. În acest caz, Sfinții Părinți au fost obligați să plătească o amendă pentru participarea sa la revolta eșuată din peninsula Halkidiki. După retragerea turcilor în 1830, călugării Mănăstirii Dohiariu - Dionisie, Grigore, Ioasaf și Ioannis, 4 ani mai târziu, l-au însărcinat pe călugărul iconar Nicodim să picteze chipul Maicii Domnului pe pânză, lăsând două zone neacoperite cu imagini, pentru chipurile de pe frescă. Acest decor neobișnuit a înlocuit pe cel de argint pierdut. În 1878, pelerinii ruși au donat mănăstirii un decor de argint aurit pentru icoană.
Toate etapele anterioare ale picturii icoanei au fost cunoscute prin restaurare. După ce restaurarea a fost finalizată și s-a descoperit icoana originală - frescă, icoana mai târzie, împreună cu noul decor, a fost așezată în Capela Maicii Domnului.
Momentul apariției miraculoase a Maicii Domnului în fața călugărului pocăit Nil este reprezentat pe icoana mănăstirii, care prezintă un interes deosebit și datează din 1764. Ierodiaconul Dionisie a fost primul care a consemnat istoria apariției miraculoase a Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare, înfățișând acest moment pe icoană.
De asemenea, în mănăstirea Dohiariu, după deschiderea capelei Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare în 1723, de către sacristanul Meletios în jurul anului 1744, a fost pictată intrarea în capelă, decorată cu chipul Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare.
