În Marea Egee, pe insula Paros, se afla o biserică închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a rămas pustiit. Într-o zi, un vânător, despărțindu-se de tovarășii săi, a intrat în acel locaș și a văzut acolo o femeie goală, care s-a prezentat drept Teoctista. Ea i-a povestit că se născuse în cetatea Mitimna și a fost monahie, dar fusese luată în robie de arabi. Reușind să scape, s-a refugiat pe acea insulă pustie, unde a trăit vreme de treizeci și șase de ani, hrănindu-se cu semințe și cu cuvântul lui Dumnezeu. Teoctista l-a rugat pe vânător să-i aducă o părticică din Preacuratele Taine ale lui Hristos, deoarece nu se mai împărtășise de mulți ani. Vânătorul i-a împlinit dorința și i-a adus Sfânta Împărtășanie. Când s-a întors din nou pe insulă, nu a mai găsit-o în viață. A aflat-o mutată la Domnul și, neștiind ce să facă, i-a îngropat trupul. Totuși, a luat una dintre mâinile ei ca binecuvântare. Din cauza acestui gest, corabia cu care călătorea nu s-a mai putut mișca din loc, până când nu s-a întors și a așezat mâna la locul ei.
Auzind despre minunile petrecute prin Cuvioasa Teoctista, vânătorii au fost profund mișcați sufletește și L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel minunat întru sfinții Săi.
