Sfântul Spiridon aparține rândului Sfinților Părinți ai Bisericii primelor veacuri. Mulți credincioși ortodocși își adresează rugăciunile către Sfântul Spiridon al Trimitundei.
S-a născut în anul 270 d.Hr. și a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare (306–337) și a fiului său, Constanțiu (337–361).
Locul nașterii Sfântului Spiridon a fost un sătuc de pe insula Cipru. Părinții săi erau țărani săraci, dar bogați în virtute și credință. Din acest motiv, l-au crescut pe copil cu grijă și cu frică de Dumnezeu.
Educația și viața Sfântului Spiridon
Sfântul Spiridon nu putea fi considerat un om cu studii superioare; el nu frecventase școlile superioare, spre deosebire de alți mari ierarhi ai Bisericii. Cu toate acestea, Biblia, cartea lui Dumnezeu, era tovarășul său zilnic și de nădejde. Oriunde se ducea, o lua cu el. Își petrecea timpul cu ea acasă și o lua cu el când ducea oile la pășune, pentru că Sfântul Spiridon era păstor.
Pe câmpia întinsă, în timp ce oile pășteau, Spiridon, așezat la umbra unui copac sau pe un deal, studia cu bucurie cuvintele lui Dumnezeu și, asemenea lui David, îi cânta și îi lăuda măreția.
De multe ori îi chema și pe ceilalți păstori și îi învăța cu dragoste și dăruire legea lui Dumnezeu, străduindu-se ore în șir să le aducă sufletele la pășunile verzi ale credinței creștine.
Pe zi ce trecea, râvna lui pentru mântuirea celor din jur, precum și dragostea și smerenia sa îl ridicau la un nivel tot mai înalt de virtute și moralitate.
Sfântul Spiridon a devenit un model de curaj și răbdare creștină în zilele grele ale persecuțiilor și idolatriei. În timpul persecuției lui Maximin (308–313) asupra creștinilor, Sfântul Spiridon a fost arestat.
Sfântul a îndurat multe torturi și a suferit îndelung pentru credința sa în Hristos. În urma uneia dintre acestea, i-a fost luxat un picior și i-a fost rănit un ochi. Nimic nu a putut să-i înfrângă inima și să-i clatine dragostea față de Hristos. În loc de durere și disperare, bucuria îi umplea întreaga ființă, căci știa că suferă pentru credința sa în Mântuitorul Hristos.
Sfântul întemeiază familie
Sfântul Spiridon a fost eliberat în anul 313, dar chiar și în zilele fericite și călduroase ale vieții de familie de care se bucura după eliberare, care probabil a avut loc după emiterea Edictului de la Milano, flacăra credinței sale în Hristos rămânea neschimbată, iar dragostea sa față de Dumnezeu era mereu un model de urmat.
Din păcate, Sfântul Spiridon și-a pierdut foarte devreme soția. Domnul a chemat-o la Sine, iar el a rămas singur cu fiica sa, Irina.
Sfântul Spiridon: rugăciune pentru ajutor
Sfântul nu se plângea niciodată. Cuvintele viteazului Iov îi erau mereu pe buze:
„Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!”
Rugăciunea Sfântului Spiridon al Trimitundei era mereu adresată către Dumnezeu. Credința sa în Domnul rămânea neclintită, chiar și în cele mai grele încercări ale vieții.
Sfântul Spiridon și-a găsit alinare pentru durerea sa în cuvintele lui Dumnezeu. Doar cuvintele lui Dumnezeu în astfel de momente pot aduce pace sufletească și mântuire.
Evlavia și virtutea sa, recunoscute de toți, l-au făcut pe sfânt respectat și iubit nu doar în orașul său, ci și în satele din jur. Cei nenorociți găseau în el adăpost. Cei aflați în suferință îi căutau ocrotirea. Orfanii își găseau în el un tată. Oricine avea o nevoie venea la el, fiind sigur că va afla mângâiere și ușurare.
Sfântul Spiridon — păstor al sufletelor
Așadar, când, într-o zi, preotul din localitate a murit, tineri și bătrâni au început să-l cheme pe Spiridon și să-l convingă să se dedice păstoririi sufletelor lor.
Mai târziu, clerul și poporul, prin cererile lor stăruitoare, l-au rânduit pe sfânt drept primul episcop al Trimitundei. Sfântul Spiridon a rămas și mai departe chip al iubirii și bunătății. Ușa casei sale era întotdeauna deschisă pentru orice străin și trecător, pentru orice călător.
Cuvintele apostolului Pavel: „Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând” erau pentru el un mod de viață. Sfântul Spiridon iubea pe fiecare om. Oricine venea la casa lui putea să se odihnească, să mănânce, să bea și să rămână peste noapte.
De multe ori, însuși episcopul, urmând pilda Domnului, aducea apă și, cu dragoste, spăla picioarele celor osteniți, pentru a le dărui odihnă.
Participarea la Sinoade și minunea Sfântului Spiridon
Potrivit mărturiilor, Sfântul Spiridon a luat parte la lucrările Primului Sinod Ecumenic, convocat de Constantin cel Mare la Niceea, în anul 325.
În acea vreme, diferiți reprezentanți ai Bisericii se ocupau de problema Dumnezeirii lui Iisus Hristos. Cel mai înverșunat potrivnic al Dumnezeirii lui Hristos era Arie, preot al Bisericii din Alexandria.
Harul și iluminarea lui Dumnezeu s-au manifestat prin Sfântul Spiridon, un om fără studii, pentru a susține divinitatea lui Iisus Hristos: Arius și adepții săi s-au folosit de logică și filosofie pentru a-și susține argumentele.
Atunci, Sfântul Spiridon, acest episcop simplu și smerit, dorind să arate că Dumnezeu este Trinitate, că Fiul este „la fel ca Tatăl” și „Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii”, a luat în mână o cărămidă de lut.
Făcând semnul Sfintei Cruci, a rostit:
- „În numele Tatălui” — și din cărămidă a ieșit foc;
- „Și al Fiului” — și a curs apă din ea;
- „Și al Sfântului Duh” — și în mâna lui a rămas lutul uscat din care fusese făcută.
Astfel, în fața tuturor celor adunați și uimiți, el a explicat prin cuvinte simple:
„Pământul, apa și focul — trei elemente — alcătuiesc o singură cărămidă. Tot astfel este și Sfânta Treime: un singur Dumnezeu în trei Persoane — Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Care sunt împreună și sunt nedespărțiți.”
În acest fel, Sinodul Ecumenic a mărturisit, împreună cu Sfântul Spiridon, Dumnezeirea lui Hristos și unitatea Sa cu Tatăl.
Adormirea Sfântului Spiridon și sfintele sale moaște
Aceasta s-a întâmplat în anul 348. Bunul păstor a trecut la Împărăția cea veșnică. El și-a părăsit turma, dar dragostea și grija lui pentru oile lui Hristos, care îi cer mijlocirea înaintea Domnului, nu au încetat. Ucenicii săi duhovnicești au plâns mult adormirea lui. Moaștele Sfântului Spiridon, chiar și după atâția ani, au rămas neputrezite și răspândesc bună mireasmă.
În urma invaziei arabe a sarazinilor (648), moaștele sfântului au fost mutate, pentru siguranță, la Constantinopol, de către împăratul Iustinian al II-lea.
De acolo, cu puțin timp înainte de căderea Constantinopolului, un preot cu numele Grigorie le-a dus în insula Corfu.
Moaștele Sfântului Spiridon din insula Corfu
Mii de credincioși din întreaga lume vizitează anual biserica sfântului, ridicată în cinstea lui de locuitorii ortodocși ai insulei Corfu. De veacuri, sfântul este considerat ocrotitorul și apărătorul insulei.
Minunile Sfântului Spiridon sunt nenumărate. Rugăciunile către el se înalță în toate colțurile lumii. De aceea, în jurul relicvariului cu moaștele sale se pot vedea numeroase daruri aduse de credincioșii recunoscători.
Toate acestea reflectă recunoștința și venerația profundă față de sfânt din partea celor cărora le-a adus ajutor și le-a ascultat rugăciunile. Sfântul Spiridon al Trimitundei ascultă întotdeauna rugăciunile credincioșilor, iar rugăciunea către el este mijlocirea sa înaintea Domnului pentru sufletul fiecăruia.
Mii de credincioși din întreaga lume vin anual în pelerinaj pentru a se închina sfintelor sale moaște.
Rugăciune către Sfântul Spiridon al Trimitundei
Apărătorului credinței să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare. Toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm. Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! Vrednicule păstor al Bisericii, Sfinte Ierarh Spiridon, deşi nu avem nici vrednicie şi nici pricepere pentru a ne ruga ţie cu potrivite cuvinte. Totuşi venim la tine, sfinte, şi mărturisindu-ne multele păcate săvârşite, ne rugăm ţie cu smerenie. Întinde mâna ta cea dreaptă, cu care de-a lungul vieţii ai săvârşit atâtea minuni, şi binecuvântează-ne pe noi toţi, cei care venim la tine cu credinţă! Nădejde a celor care şi-au pierdut nădejdea, mângâiere a celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovărate de multe ispite şi, cu obişnuita ta bunătate şi iubire de oameni, roagă-te către Ziditorul tuturor să ne dăruiască vindecare de feluritele boli ale sufletului. Învredniceşte-ne şi pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta să ne împărtăşim de bunătăţile sufleteşti şi trupeşti făgăduite adevăraţilor credincioşi. Dăruieşte-ne, sfinte, ajutorul tău cu care, biruind otrăvitoarele gânduri care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele de folos pentru viaţa aceasta şi, mai ales, pentru cea viitoare. Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor! Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător! Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni! Bucură-te, că încălțările tale slujesc drept dovadă.
Sfinte Ierarhe Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!
Bucură-te Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!
