Presbiter
Cuviosul Tit a fost ieromonah al Mănăstirii Peșterilor din Kiev, cunoscut pentru purtarea lui pașnică față de toți. Avea un prieten, diaconul Evagrie, monah în rasă neagră, cu care îl lega o prietenie sinceră. Însă diavolul a semănat între ei sămânța vrăjmășiei, și au ajuns să se urască unul pe altul, evitându-se chiar și în timpul slujbelor. Frații din mănăstire au încercat să-i împace, dar fără izbândă.
Când Tit s-a îmbolnăvit grav, a început să plângă amar pentru păcatul lui și a trimis la Evagrie să-i ceară iertare. Evagrie însă nu numai că nu l-a iertat, ci l-a și ocărât cu cruzime. Văzând că Tit era pe moarte, frații l-au adus cu sila pe Evagrie la el. Tit a căzut la picioarele lui Evagrie și i-a cerut iarăși iertare, dar acesta s-a întors cu spatele și a spus că nu vrea împăcare. După aceste cuvinte, Evagrie a căzut mort, iar Tit s-a vindecat și s-a ridicat sănătos.
Tit a povestit că, în vremea bolii, a văzut îngeri plângând pentru sufletul lui, iar demonii bucurându-se de mânia sa. Auzind aceasta, frații au început să se întristeze pentru pierderea lui Evagrie și au înțeles cât de importantă este iertarea. Cuviosul Tit, primind iertare și vindecare, a ajuns de atunci să-i iubească neîncetat pe frați și să-și amintească mereu cuvintele Scripturii despre dragoste și iertare. Sfintele lui moaște se odihnesc într-una dintre peșterile Kievului. A adormit în Domnul în jurul anului 1190.
