Protodiacon
Serafim Vasilenko s-a născut la Vitebsk la 18 iulie 1905, în familia lucrătorului feroviar Viktor Grigorievici Vasilenko. Mama viitorului sfințit mucenic, Anna Ivanovna, era foarte evlavioasă. În anul 1903, ea a mers la deschiderea moaștelor Sfântului Serafim de Sarov și a făcut făgăduința că, dacă va naște un băiat, îi va pune numele Serafim, în cinstea Cuviosului.
În ajunul sărbătorii aflării moaștelor Sfântului Serafim de Sarov, soților Vasilenko li s-a născut un fiu, al unsprezecelea copil al familiei. În total au avut doisprezece copii. Fiul cel mare, Leonid, a primit mai târziu hirotonia și a murit în detenție în anul 1939.
Serafim a reușit să încheie doar trei clase de gimnaziu înainte de izbucnirea Revoluției din 1917. Familia Vasilenko s-a mutat din Vitebsk la Briansk. Din cauza persecuțiilor împotriva religiei, Serafim nu a putut primi o educație teologică, însă în 1921 a început să slujească în calitate de citeț de psalmi. În anul 1925 a fost hirotonit diacon și numit la biserica Sfântului Serafim de Sarov din localitatea Fokino. Monahiile de la Mănăstirea Sfinților Petru și Pavel din Briansk, care fusese închisă, îi coseau veșmintele. Părintele Serafim însuși se îngrijea de preoții exilați și arestați și strângea donații pentru familiile acestora.
În anul 1932, părintele Serafim a fost transferat pentru a sluji la Catedrala Învierii din Briansk, unde a fost ridicat la rangul de protodiacon. În 1934, părintele său duhovnicesc, Arhiepiscopul Daniel (Troițki), i-a prezis părintelui Serafim că va avea un sfârșit mucenicesc.
Pentru a nu aduce necazuri asupra rudelor sale, părintele Serafim locuia în casa paznicului de lângă biserică. În timpul zilei mergea cu bicicleta la casa părinților săi, pentru a-i ajuta pe tatăl și mama sa ajunși la bătrânețe, iar seara se întorcea la biserică, deoarece arestările aveau loc mai ales noaptea. În fiecare seară, mama îl binecuvânta cu icoana de familie a Maicii Domnului „Semnul”, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun de la el pentru totdeauna.
În ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, la ora două noaptea, în ziua de 28 august 1937, părintele Serafim a fost arestat și închis în temnița din Briansk. El a respins acuzația de activitate contrarevoluționară, însă la 29 septembrie o troică a NKVD l-a condamnat, în temeiul articolului 58-10, la moarte prin împușcare, cu confiscarea bunurilor care îi aparțineau personal. Două săptămâni mai târziu, la 13 octombrie, sentința a fost executată.
La 9 august 1989 a fost reabilitat de Procuratura regiunii Briansk. La 16 iulie 2005, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, preotul Serafim Vasilenko a fost trecut în ceata Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.
Pentru a nu aduce necazuri asupra rudelor sale, părintele Serafim locuia în casa paznicului de lângă biserică. În timpul zilei mergea cu bicicleta la casa părinților săi, pentru a-i ajuta pe tatăl și mama sa ajunși la bătrânețe, iar seara se întorcea la biserică, deoarece arestările aveau loc mai ales noaptea. În fiecare seară, mama îl binecuvânta cu icoana de familie a Maicii Domnului „Semnul”, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun de la el pentru totdeauna.
În ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, la ora două noaptea, în ziua de 28 august 1937, părintele Serafim a fost arestat și închis în temnița din Briansk. El a respins acuzația de activitate contrarevoluționară, însă la 29 septembrie o troică a NKVD l-a condamnat, în temeiul articolului 58-10, la moarte prin împușcare, cu confiscarea bunurilor care îi aparțineau personal. Două săptămâni mai târziu, la 13 octombrie, sentința a fost executată.
La 9 august 1989 a fost reabilitat de Procuratura regiunii Briansk. La 16 iulie 2005, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, preotul Serafim Vasilenko a fost trecut în ceata Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.
