Preacuviosul Nicodim de Tismana s-a născut în regiunea centrală a Macedoniei. Tatăl său era grec, iar mama sa era sârboaică. După ce a primit o educație excelentă, vorbea fluent sârba și greaca, fiind traducător și scriitor. A acceptat monahismul pe Muntele Athos în mănăstirea sârbească Hilandar, unde a fost hirotonit preot și ulterior ales egumen.
De la Athos, Preacuviosul Nicodim a venit în ținuturile Prințului Lazăr și s-a așezat în localitatea Kladovo pe Dunăre. În jurul său s-a adunat o mare frăție, printre care se aflau monahi de pe Athos și din mănăstirile sârbești. Prin eforturile lor, a fost construită o biserică în cinstea Sfintei Treimi. Prin revelație divină, a trecut Dunărea și a fondat Mănăstirea Vodica, dedicată Sfântului Antonie, în apropierea orașului românesc Turnu Severin de astăzi.
A doua mănăstire fondată de Preacuviosul Nicodim a fost construită în cinstea Sfintei Fecioare Maria pe râul Tisza. Ambele mănăstiri au devenit cele mai mari centre de spiritualitate ortodoxă din România. În 1375, Sfântul Prinț Lazăr și Patriarhul sârbească au trimis un grup de monahi condus de bătrânul Isaia pentru a împăca Patriarhatul sârbe și pe cel din Constantinopol, în care a fost inclus și Preacuviosul Nicodim ca traducător și diplomat înțelept.
Preacuviosul Nicodim a adormit în pace pe 26 decembrie 1406. Este deosebit de venerat pentru aducerea în Biserica română a Regulii monahale comunitare și pentru revigorarea vieții monahale pe baza tradiției isihaste în ortodoxie.
