Sfântul Ierarh Nifon s-a născut în jurul anilor 1435–1440 în Peloponez, într-o familie binecredincioasă. După ce a îmbrățișat monahismul la Epidavrion, s-a retras la Sfântul Munte Athos, unde s-a nevoit în mănăstirile Cutlumuș, Marea Lavră și Dionisiu. După moartea mitropolitului Tesalonicului, în anul 1483, a fost ales păstor al acestei eparhii, iar în 1486 a devenit Patriarh al Constantinopolului. În 1488 a fost îndepărtat și s-a retras la viața ascetică. În anii 1497–1498 a ocupat din nou scaunul patriarhal, dar s-a retras iarăși. În jurul anului 1500 a devenit Mitropolit al Țării Românești, unde a întemeiat două noi eparhii. În 1502 a refuzat patriarhatul, preferând să rămână alături de turma sa românească.
În anul 1505, după un conflict cu voievodul Radu cel Mare, a părăsit scaunul său, prorocind nenorociri pentru domnitorul neascultător. S-a întors la Sfântul Munte, unde l-a binecuvântat pe ucenicul său Macarie pentru moarte mucenicească. Simțind apropierea sfârșitului, Sfântul Nifon a adunat obștea și a alcătuit o rugăciune de dezlegare. A trecut la Domnul la 11 august 1508.
Sfintele sale moaște au fost oferite lui Neagoe Basarab și așezate în Mănăstirea Argeșului, apoi mutate în Catedrala Mitropolitană Sfântul Dimitrie din Craiova. La 16 august 1517 a avut loc proslăvirea sa solemnă. Ulterior, moaștele au fost readuse la Mănăstirea Dionisiu, unde se află până astăzi. Totuși, ca semn de recunoștință, monahii athoniți au dăruit cinstitul cap și mâna dreaptă ale sfântului lui Neagoe Basarab, care le-a așezat în Mănăstirea Argeșului. Acolo au fost păstrate până în anul 1949, când au fost mutate la Catedrala Mitropolitană din Craiova, iar mai târziu, în 2009, la Catedrala Înălțării Domnului din Târgoviște.
