Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian erau frați după trup. Patria lor era Asia, așa cum se numea în vechime o parte a Asiei Mici. Nici vremea nașterii lor, nici cea a morții nu sunt cunoscute. Un singur lucru este sigur: au trăit cel târziu până în secolul al IV-lea.
Tatăl lor era grec și păgân, iar mama lor, creștină, se numea Teodotia. Din cea mai fragedă copilărie, ea a căutat să le insufle frica de Dumnezeu și dragostea pentru virtute. Când copiii au ajuns la vârsta potrivită, i-a dat spre învățătură unui bărbat temător de Dumnezeu. Acolo, învățătura principală era, desigur, Sfânta Scriptură, dar în același timp, mișcați de iubire față de omenirea suferindă, ei studiau știința medicală și învățau puterea tămăduitoare a ierburilor și plantelor.
Domnul a binecuvântat buna lor intenție și le-a dăruit o harismă deosebită, darul vindecărilor și al facerii de minuni. Bolile încetau îndată ce Cosma și Damian începeau să vindece. Ei nu luau nicio plată pentru tămăduire, împlinind porunca lui Hristos: „În dar ați primit, în dar să dați”.
Puterea tămăduitoare a sfinților doctori nu se întindea doar asupra oamenilor. Ei nu uitau nici animalele necuvântătoare. Odată au ajuns într-un loc pustiu și au găsit o cămilă abia vie. Acolo o alungase și o rănise diavolul; sfinții s-au milostivit de animal, l-au vindecat și l-au lăsat sănătos să se întoarcă la locul său. După mutarea la Domnul a sfinților frați, această cămilă i-a ajutat pe cinstitorii lui Cosma și Damian să rezolve o problemă dificilă.
Odată, o femeie pe care sfinții o vindecaseră l-a rugat pe Damian, care nu voia cu niciun chip să primească plată, să ia de la ea măcar trei ouă „în numele Sfintei Treimi”. Auzind Numele Domnului, Damian nu a putut refuza. Cosma însă a socotit acest gest drept o încălcare a făgăduinței de a nu primi arginți și a poruncit chiar să nu fie îngropat fratele său lângă el.
A murit Cosma, iar după el Damian. Cei apropiați se îndoiau: să-i îngroape împreună sau separat? Atunci s-a petrecut o minune. Cămila, care fusese cândva vindecată de frați, s-a apropiat de cei adunați și, cu glas omenesc, a spus că frații trebuie așezați unul lângă altul, deoarece darul primit de Damian fusese luat pentru slava Domnului.
