Mucenicul Ciprian s-a născut în anul 1875 în satul Zelenoe din gubernia Tambov, în familia țăranului evlavios Grigori Annikov. De la vârsta de opt ani Ciprian a început să cânte la strană și nu lipsea de la nicio slujbă duminicală; mai târziu a devenit membru al „comitetului bisericesc de douăzeci”, iar apoi președintele acestuia. Din 1929 a început să slujească în biserică ca psalt, iar acest lucru i-a fost imputat de prigonitorii Bisericii. I s-a confiscat averea și a fost lipsit de drepturile civile. Ciprian Grigorievici a depus o cerere la autorități și a contestat hotărârea ilegală — i s-a restituit averea și a fost repus în drepturi. În august 1930 a plecat la Moscova și s-a angajat ca portar la un depozit al fabricii de fibrolit din cadrul comunei muncitorești nr. 2 a OGPU, amplasată în clădirile fostei mănăstiri Nikolo-Ugreșa, deja închise.
În clădirile mănăstirii, folosite în alte scopuri, izbucneau adesea incendii. Astfel, la 19 octombrie 1932, în timpul serviciului lui Ciprian Grigorievici, a luat foc depozitul fabricii de fibrolit, unde era păstrat echipament scump. Martorii au fost audiați, iar patru dintre ei au fost reținuți ca suspecți și internați în închisoarea Buteirka.
La 27 decembrie 1932 ancheta a fost încheiată. Ciprian a fost acuzat că „fiind împotriva puterii sovietice, a incendiat din răzbunare depozitul fabricii de fibrolit a comunei muncitorești nr. 2, unde se afla echipament importat”.
La 16 ianuarie 1933 Colegiul OGPU l-a condamnat la zece ani de detenție într-un lagăr de concentrare.
La 26 februarie 1933 Ciprian Grigorievici a fost trimis la secția Novo-Ivanovskoe. În baraca în care locuia se aflau trei ierarhi, numeroși clerici și credincioși, iar în timpul liber se adunau în spatele barăcii pentru a se ruga împreună. De cele mai multe ori aceste slujbe erau săvârșite de arhiepiscopul Pavlin (Kroșețkin) al Moghilevului.
Audiat ca martor la 26 septembrie 1937, Matvei Boikov a declarat că îl cunoaște pe arhiepiscopul Pavlin din 1936, deoarece lucrează împreună cu el în colonia păzită a secției Novo-Ivanovskoe. A observat de nenumărate ori cum Kroșețkin, împreună cu Annikov și alți deținuți, se adunau în spatele celei de-a doua barăci pentru a săvârși slujbe, înconjurați de cei încarcerați. După slujbă purtau discuții antisovietice, pe care însă le încetau la apropierea lui.
La 1 octombrie 1937 lui Ciprian Grigorievici i-a fost prezentată concluzia anchetatorului: „Ciprian Grigorievici Annikov, chiabur-psalt, este învinuit că, ispășindu-și pedeapsa în secția Novo-Ivanovskoe a Sibl
La 28 octombrie 1937 troica UNKVD a regiunii Novosibirsk l-a condamnat pe psaltul Ciprian Grigorievici Annikov la moarte. A fost executat la 3 noiembrie, împreună cu arhiepiscopul Pavlin (Kroșețkin), preoți și mireni, și a fost înmormântat într-o groapă comună anonimă.
