Cuviosul Mucenic Ignatie (în lume, Aleksandr Aleksandrovici Lebedev) s-a născut la 28 mai 1884, în orașul Cuhalma, gubernia Kostroma, într-o familie evlavioasă. A absolvit Școala Teologică din Soligalici și Seminarul Teologic din Kostroma, apoi a intrat la Institutul Veterinar din Kazan. Începând din anul 1905, a început să participe la slujbele religioase de la Mănăstirea Spasski din Kazan, unde egumenul mănăstirii, arhimandritul Varsonofie, i-a devenit îndrumător duhovnicesc. În același an, a primit binecuvântarea pentru viața monahală de la schiarhimandritul Gavriil.
După absolvirea institutului, la 4 mai 1908, a intrat în obștea Zosimova Pustîn, unde a fost primit de egumenul Gherman. În mănăstire, a îndeplinit diferite ascultări, inclusiv îngrijirea vitelor și tratarea animalelor. La 17 martie 1910, a fost tuns în monahism în rasofor, iar la 18 martie 1915, a primit mantia monahală, primind numele Agafon.
După tunderea în monahism, a continuat să aprofundeze viața duhovnicească, studiind scrierile Sfinților Părinți. În anul 1918, a fost hirotonit ierodiacon, iar în anul 1920, ieromonah. A slujit în mai multe mănăstiri, precum și la bisericile „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Nașterea Domnului”.
În anul 1923, mănăstirea Zosimova Pustîn a fost închisă, iar el s-a mutat la Moscova, unde a continuat să-și primească fiii duhovnicești. În anul 1935, a fost arestat și condamnat la cinci ani de detenție într-un lagăr de muncă corecțională. În lagăr, a continuat să le scrie fiilor săi duhovnicești, întărindu-i în credință.
A trecut la Domnul la 30 mai 1938, în lagăr, lăsând în urmă numeroși fii duhovnicești, care și-au amintit de el ca de un stareț evlavios și smerit.
