1 Timotei
1:18 Îțiⓚ pun înainte această poruncă, copilul meu Timotei, potrivitⓛ cu prorociile care au fost mai înainte despre tine, ca prin ele să teⓜ lupți lupta cea buna,
1:19 avândⓝ credință și un cuget bun, pe care unii aruncându‐l de la ei au suferitⓞ spargere de corabie în ce privește credința;
1:20 dintre care este Imeneuⓟ și Alexandruⓠ, pe care i‐amⓡ dat Satanei, ca să fie învățați să nu huleascăⓢ.
2:8 Vreau deci ca bărbații să se roage înⓗ orice loc, ridicândⓘ mâini cuvioase, fără mânie și fără gând de ceartă.
2:9 Asemenea femeileⓙ să se gătească cu o îmbrăcăminte cuviincioasă, cu sfială și cumpătare, nu cu împletituri ale părului și cu aur sau mărgăritare sau veșminte foarte scumpe,
2:10 ciⓚ prin fapte bune, cum se cuvine femeilor care mărturisesc că se tem de Dumnezeu.
2:11 Femeia să ia învățătură în liniște în orice supunere.
2:12 Dar femeiiⓛ nu‐i dau voie să învețe pe alții, niciⓜ să stăpânească pe bărbat, ci să fie în liniște.
2:13 Căci Adamⓝ a fost plăsmuit întâi, apoi Eva.
2:14 Și Adamⓞ n‐a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, a căzut în călcare de poruncă.
2:15 Dar ea va fi mântuită prin nașterea de copii, dacă ele rămân în credință și iubire și sfințire cu cumpătare.
3:1 Credinciosⓟ este cuvântul: dacă dorește cineva episcopieⓠ, bun lucruⓡ poftește.
3:2 Trebuie deci ca episcopulⓢ să fie fără niciun fel de vină, bărbatⓣ al unei singure neveste, cumpătat, cuminte, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, îndemânaticⓤ să învețe pe alții,
3:3 nu dedat vinuluiⓥ, nu deprins să batăⓦ, ci blândⓧ, nu gâlcevitor, nuⓨ iubitor de argint,
3:4 chivernisindu‐și bine casa, ținându‐șiⓩ copiii în supunere, cu toată bunăcuviința.
3:5 (Dar dacă nu știe cineva să‐și cârmuiască însăși casa sa, cum va purta el grijă de biserica lui Dumnezeu?)
3:6 Nu de curând venit, ca să nu se umfle de mândrie și să cadăⓐ în judecata diavolului.
3:7 Dar trebuie să aibă și o bună mărturie de laⓑ cei de afară, ca să nu cadă în mustrare șiⓒ în cursa diavolului.
3:8 Asemenea diaconiiⓓ trebuie să fie vrednici de cinste, nu cu cuvântul în două feluri, nuⓔ dedați la vin mult, nu lacomi de câștig urât,
3:9 avândⓕ taina credinței într‐un cuget curat.
3:10 Dar și aceștia să fie mai întâi cercați, apoi să slujească ei ca diaconi, dacă sunt fără vină.
3:11 Femeile de asemeneaⓖ: să fie vrednice de cinste, nu clevetitoare, cumpătate, credincioase în toate.
3:12 Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste, cârmuindu‐și bine copiii și casele lor.
3:13 Căci cei ceⓗ au slujit bine ca diaconi își dobândesc o treaptă bună și multă îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus.
Evanghelia după Luca
12:48 Iarⓣ cel ce n‐a știut‐o și a făcut fapte vrednice de lovituri, va fi bătut cu puține lovituri. Și oricui i s‐a dat mult, i se va cere mult: și cui i s‐a încredințat mult, îi vor cere mai mult.
12:49 Am venit să arunc un focⓤ pe pământ și ce voiesc dacă s‐a și aprins?
12:50 Dar am un botez cuⓥ care să fiu botezat și cât de strâmtorat sunt până când se va îndeplini!
12:51 Viⓦ se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun: Nu; ciⓧ mai degrabă dezbinare.
12:52 Căciⓨ de acum cinci vor fi dezbinați într‐o casă, trei împotriva a doi și doi împotriva a trei.
12:53 Vor fi dezbinați: tată împotriva fiului și fiu împotriva tatălui, mamă împotriva fiicei și fiică împotriva mamei sale, soacră împotriva norei sale și noră împotriva soacrei sale.
12:54 Și zicea și gloatelor: Cândⓩ vedeți un nor ridicându‐se la apus, îndată ziceți: Vine ploaie mare! și așa este.
12:55 Și când vedeți suflând vântul de la miazăzi, ziceți: Va fi căldură mare! și este.
12:56 Fățarnicilor, fața pământului și a cerului știți să le cercetați; dar vremea aceasta cum nu știți s‐o cercetați?
12:57 Și pentru ce nu judecați și de la voi înșivă ce este drept?
12:58 Căci pe cândⓐ mergi cu protivnicul tău la dregător, dă‐ți osteneală pe caleⓑ să te desfaci de el, ca nu cumva să te târască la judecător și judecătorul să te dea chinuitorului și chinuitorul să te arunce în temniță.
12:59 Îți spun: Nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și cel din urmă bănuț.
13:1 Și în aceeași vreme erau de față unii care i‐au adus știre despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor.
13:2 Și Isus a răspuns și le‐a zis: Vi se pare oare că galileenii aceștia au fost mai păcătoși decât toți galileenii pentru că au sufierit acestea?
13:3 Eu vă spun: Nu; ci dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel.
13:4 Sau acei optsprezece peste care a căzut turnul în Siloam și i‐a omorât, vi se pare oare că ei au fost mai datornici decât toți oamenii care locuiesc în Ierusalim?
13:5 Eu vă spun: Nu; ci dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri tot așa.
13:6 Și a spus pilda aceasta: Cinevaⓒ avea un smochin sădit în via sa. Și a venit și a căutat rod în el și n‐a găsit.
13:7 Și a zis către vier: Iată, trei ani de când vin și caut rod în acest smochin și nu găsesc; taie‐l; pentru ce prinde și pământul fără folos?
13:8 Iar el răspunzând îi zice: Doamne, lasă‐l și anul acesta, până când voi săpa împrejurul lui și‐l voi gunoi.
13:9 Și dacă va face rod în viitor, bine; iar dacă nu, îl vei tăia.
6:17 Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi șiⓠ o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor.
6:18 Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți.
6:19 Și toată gloata căutaⓡ să‐l atingă pentru că o putere ieșeaⓢ din el și‐i vindeca pe toți.
6:20 Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericițiⓣ sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
6:21 Fericițiⓤ sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericițiⓥ sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde.
6:22 Fericițiⓦ sunteți voi când vă vor urî oamenii și când văⓧ vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.
6:23 Bucurați‐văⓨ în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la felⓩ făceau părinții lor cu prorocii.
Evrei
4:14 Având deci un mare preotⓙ careⓚ a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, săⓛ ne ținem bine mărturisirea.
4:15 Căci n‐avemⓜ un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit înⓝ toate asemenea nouă, darⓞ fără păcat.
4:16 Deci săⓟ ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.
5:1 Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezatⓠ pentru oameni înⓡ cele către Dumnezeu, caⓢ să aducă daruri și jertfe pentru păcate,
5:2 careⓣ poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă șiⓤ el însuși este împresurat de slăbiciune.
5:3 Și din pricinaⓥ acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine.
5:4 Și nimeniⓦ nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaronⓧ.
5:5 Așaⓨ și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiulⓩ meu, eu azi te‐am născut.
5:6 După cum zice și în alt loc: Tuⓐ ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
