Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei s-a născut la sfârșitul secolului al III-lea în insula Cipru. El era păstor de oi, avea soție și copii și își împărțea toate bunurile pentru nevoile aproapelui. După moartea soției sale, a fost ales episcop al cetății Trimitunda. A participat la Primul Sinod Ecumenic din anul 325, unde a apărat credința creștină împotriva ereziei ariene. Cuvântul său simplu și minunile pe care le săvârșea, între care vindecarea bolnavilor și alungarea demonilor, au adus mulți oameni la Hristos.
La Sinod, sfântul a arătat împotriva arienilor o dovadă văzută a unității Sfintei Treimi: strângând în mână o cărămidă, din ea au ieșit foc și apă, iar lutul a rămas în mâinile sale. El purta o mare grijă față de turma sa duhovnicească, vindeca bolnavii și se ruga pentru ploaie în vreme de secetă.
Sfântul Spiridon a readus la viață un copil mort prin rugăciune și a vindecat-o pe mama acestuia, copleșită de bucurie. De asemenea, a săvârșit o minune, poruncind unei inundații să se oprească pentru a salva un prieten, și a fost ospătat de un călător chiar și în zilele de post.
Sfântul Spiridon îi ajuta pe săraci și pe cei lipsiți, fără să cerceteze cât luau din cele oferite. Viața sa a fost plină de minuni: a înviat morți și a îmblânzit puterile naturii. Prin rugăciunile sale au căzut idolii, iar el a fost chemat la sinod pentru zdrobirea lor.
Sfântul Spiridon a trăit o viață dreaptă și, în rugăciune, și-a dat sufletul în mâinile Domnului în jurul anului 348. Sfintele sale moaște se află în insula Corfu, în biserica ce îi poartă numele.
