1:1 Pavel, apostol (nu de la oameni, niciⓐ prin om, ci prinⓑ Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl careⓒ l‐a sculat dintre cei morți),
1:2 și toți frații careⓓ sunt împreună cu mine, bisericilorⓔ Galatiei:
1:3 Harⓕ vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Isus Hristos,
1:4 careⓖ s‐a dat pe sine însuși pentru păcatele noastre ca să ne scoată afară dinⓗ veacul de față cel rău, după voia lui Dumnezeu și Tatăl nostru,
1:5 căruia fie slavă în vecii vecilor! Amin.
1:6 Mă mir că așa de repede vă mutați de la cel ce v‐a chemat în harul lui Hristos la o altfel de evanghelieⓘ,
1:7 care nuⓙ este o altă evanghelie: decât că sunt unii careⓚ vă tulbură și voiesc să răstoarne evanghelia lui Hristos.
1:8 Ci chiar dacă noiⓛ sau un înger din cer vă va vesti o altă evanghelie decât ceea ce v‐am vestit noi, să fie anatema.
1:9 Cum am zis mai înainte zic și acum iarăși: Dacă cineva vă vestește o evanghelie altaⓜ decât ceea ce ați primit, să fie anatema.
1:10 Căci oareⓝ cautⓞ eu acum să câștig pentru mine pe oameni sau pe Dumnezeu? Sau cautⓟ să plac oamenilor? Dacă aș mai plăcea oamenilor, n‐aș fi robul lui Hristos.
1:20 Și în cele ce vă scriu, iatăⓔ, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
1:21 După aceeaⓕ am venit în ținuturile Siriei și ale Ciliciei.
1:22 Și eram încă necunoscut la față bisericilorⓖ Iudeii, care sunt în Hristosⓗ.
1:23 Auzeau însă numai că: Prigonitorul nostru de odinioară acum vestește credința pe care o prăpădea odinioară.
1:24 Și slăveau pe Dumnezeu în mine.
2:1 Apoi, după patrusprezece ani m‐amⓘ suit din nou la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine și pe Tit.
2:2 Și m‐am suit potrivit unei descoperiri și amⓙ pus înaintea lor evanghelia pe care o propovăduiesc între Neamuri, dar de o parte celor însemnați, ca nu cumva să alerg sau să fi alergatⓚ în zadar.
2:3 Dar nici Tit care era cu mine, fiind grec, n‐a fost silit să fie tăiat împrejur.
2:4 Și aceasta din pricina frațilorⓛ mincinoși furișați, care veniseră pe furiș ca să iscodească slobozeniaⓜ noastră pe care o avem în Hristos Isus, ca săⓝ ne robească cu desăvârșire.
2:5 Acestora niciun ceas măcar nu le‐am intrat în voie cu supunerea, ca adevărulⓞ evangheliei să rămână la voi.
5:1 Și auⓙ venit dincolo de mare în ținutul Gadarenilor.
5:2 Și când a ieșit din corabie, îndată a ieșit înaintea lui din morminte un om cu un duh necurat,
5:3 care își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‐l lege nici chiar cu un lanț.
5:4 Pentru că de multe ori fusese legat cu obezi și cu lanțuri, dar lanțurile fuseseră rupte de el și obezile sfărâmate în bucăți și nimeni n‐avea putere să‐l îmblânzească.
5:5 Și totdeauna noaptea și ziua era în morminte și în munți strigând și lovindu‐se cu pietre.
5:6 Și când a văzut pe Isus de departe, a alergat și i s‐a închinat.
5:7 Și strigând cu glas mare, zice: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă munci.
5:8 Căci îi zicea: Ieși din om, duh necurat.
5:9 Și l‐a întrebat: Care‐ți este numele? Și el îi zice: Numele meu este Legiune, căci suntem mulți.
5:10 Și l‐a rugat mult ca să nu‐i trimită afară din ținut.
5:11 Și acolo lângă munte era o turmă mare de porci păscând.
5:12 Și l‐au rugat zicând: Trimite‐ne în porci ca să intrăm în ei.
5:13 Și le‐a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în mare, ca la două mii, și s‐au înecat în mare.
5:14 Și cei ce‐i pășteau au fugit și au vestit în cetate și la țară. Și au venit să vadă ce s‐a întâmplat.
5:15 Și vin la Isus și văd pe îndrăcitul, care avusese legiunea, stând îmbrăcat și întreg la minte și s‐au temut.
5:16 Și cei ce văzuseră le‐au istorisit cum se întâmplase cu îndrăcitul și despre porci.
5:17 Și auⓚ început să‐l roage să plece din hotarele lor.
5:18 Și pe când intra el în corabie, cel ceⓛ fusese îndrăcit l‐a rugat să fie cu el.
5:19 Și nu l‐a lăsat, ci‐i zice: Du‐te în casa ta la ai tăi și vestește‐le tot ce ți‐a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.
5:20 Și a plecat și a început să vestească în Decapole tot ce‐i făcuse Isus; și toți se mirau.
