Mucenița Vasa s-a născut în secolul al III-lea și a trăit în cetatea Edessa Macedoniei. Cum o tânără creștină evlavioasă a ajuns să se căsătorească cu un preot păgân, rămâne o taină. Ea a avut trei fii: Teognie, Agapie și Pist, pe care Sfânta Vasa i-a crescut în credința creștină. În vremea prigoanei împotriva creștinilor, declanșată prin poruncile împăratului Maximian Galeriu, soțul Sfintei Vasa a denunțat-o pe ea și pe fiii lor dregătorului. În ciuda amenințărilor, ei au refuzat cu toții să aducă jertfă idolilor. Atunci copiii au fost supuși chinurilor în fața mamei lor, iar ea, în acel timp, se ruga și îi întărea în credință. Tinerii nu au scos niciun sunet, îndurând cele mai cumplite torturi. Văzând că nu reușesc să-i înduplece, Teognie, Agapie și Pist au fost decapitați.
Sfânta Vasa a fost aruncată în temniță și lipsită de hrană, dar un înger trimis de Dumnezeu îi aducea hrană cerească. Mucenița a fost supusă la chinuri cumplite, însă focul, apa și fiarele nu i-au făcut niciun rău. Când a fost adusă într-un templu păgânesc, ea a sfărâmat idolul lui Zeus, după care a fost aruncată în mare. În chip minunat, o corabie s-a apropiat de ea, iar trei tineri strălucind de lumină au ridicat-o la bord. După opt zile, ea a ajuns pe insula Alon, aflată în Marea Marmara, nu departe de Cizic. Aflând despre aceasta, dregătorul Macedoniei a trimis poruncă celui din Cizic cu privire la Sfânta Vasa. Mucenița a fost prinsă și au încercat să o silească să aducă jertfă idolilor, însă ea, mărturisindu-se creștină, a refuzat. Sfânta Vasa a fost bătută îndelung cu bastoane, iar apoi i-a fost tăiat capul.
