7:1 Sau nu știți, fraților, (căci vorbesc unor cunoscători ai legii), că legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el?
7:2 Căci femeiaⓣ sub bărbat este legată prin lege de bărbatul ei cât trăiește el; iarⓤ dacă va muri bărbatul, ea este desfăcută de legea bărbatului.
7:3 Deci dar, câtă vreme trăiește bărbatul, ea se va numi preacurvă dacă va fi a altui bărbat: dar dacă va muri bărbatul, este slobodă de lege, așa că nu este preacurvă, chiar dacă este a altui bărbat.
7:4 Astfel, frații mei, și voi ațiⓥ fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai altuia, ai celui ce a fost sculat dintre cei morți ca să aducem roade lui Dumnezeu.
7:5 Căci, când eram în carne, patimile păcatelor care sunt prin lege lucrauⓦ în mădularele noastre ca săⓧ aducă roade pentru moarte.
7:6 Dar acum am fost desfăcuți de lege, căci am murit față de aceea în care eram ținuți cu silă, astfel că noi slujim ca robi înⓨ înnoirea duhului și nu în vechimea slovei.
7:7 Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie așa. Ci păcatul nu l‐amⓩ cunoscut decât prin lege; căci nu știam pofta dacă nu zicea legeaⓐ: Nu pofti.
7:8 Păcatulⓑ dar, luând pornire prin poruncă, a lucrat cu desăvârșire în mine orice poftă: căci fără lege păcatul este mort.
7:9 Și eu odinioară eram viu fărăⓒ lege, dar când a venit porunca, păcatul iar a înviat și eu am murit;
7:10 și porunca, cea careⓓ era pentru viață, mi s‐a aflat pentru moarte.
7:11 Căci păcatul, luând pornire prin poruncă, m‐a amăgit de tot și prin ea m‐a omorât.
7:12 Așa că legeaⓔ este sfântă și porunca este sfântă și dreaptă și bună.
7:13 Deci ce era bun mi‐a ajuns moarte? Să nu fie așa. Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi‐a lucrat moarte prin ce era bun, pentru ca păcatul să fie prin poruncă peste măsură de păcătos.
9:36 Iar cândⓖ a văzut gloatele, i s‐a făcut milă de ele, pentru că erau leșinate și risipite caⓗ niște oi neavând păstor.
9:37 Atunci zice ucenicilor săi: Secerișulⓘ în adevăr este mult, dar lucrătorii sunt puțini.
9:38 Rugați‐văⓙ, deci, Domnului secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său.
10:1 Și a chematⓚ la sine pe cei doisprezece ucenici ai săi și le‐a dat putere peste duhurile necurate ca să le scoată afară și să tămăduiască orice boală și orice slăbiciune.
10:2 Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, zisⓛ Petru, și Andrei, fratele lui, Iacov al lui Zebedei și Ioan, fratele lui,
10:3 Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi, numit Tadeu.
10:4 Simonⓜ Cananitul și Iuda Iscarioteanulⓝ, care l‐a și dat prins.
10:5 Isus a trimis pe acești doisprezece și le‐a poruncit, zicândⓞ: Nu mergeți pe calea Neamurilor și nu intrați în nicio cetate de samariteniⓟ;
10:6 ciⓠ mergeți mai degrabă la oileⓡ cele pierdute ale casei lui Israel.
10:7 Iarⓢ când mergeți, propovăduiți, zicând: S‐a apropiat împărățiaⓣ cerurilor.
10:8 Tămăduiți pe cei neputincioși, sculați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți‐i afară pe draci; înⓤ dar ați luat, în dar dați.
6:1 Luați aminte să nu faceți dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel n‐aveți răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.
6:2 Deci când faciⓞ milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun: își iau răsplata.
6:3 Dar tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta,
6:4 ca milostenia ta să fie în ascuns și Tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplătiⓟ.
6:5 Și când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii; căci ei iubesc să se roage stând în sinagogi și în colțurile ulițelor ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun, își iau răsplata.
6:6 Dar tu, când te rogi, intrăⓠ în cămara ta și, închizând ușa ta, roagă‐te Tatălui tău care este în ascuns și Tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplăti.
6:7 Și când vă rugați, nu spunețiⓡ întruna aceleași vorbe, ca cei dintre Neamuri; căciⓢ li se pare că în vorbirea lor multă vor fi ascultați.
6:8 Deci nu vă asemănați lor, căci știe Tatăl vostru de ce aveți trebuință, mai înainte de a‐i cere voi.
6:9 Deci voi așa rugați‐vă: Tatălⓣ nostru care ești în ceruri, sfințească‐se numele tău;
6:10 vie împărăția ta, facă‐seⓤ voia ta precumⓥ în cer, așa și pe pământ;
6:11 pâinea noastrăⓦ cea de toate zilele dă‐ne‐o nouă astăzi;
6:12 și neⓧ iartă nouă datoriile noastre cum și noi am iertat datornicilor noștri;
6:13 șiⓨ nu ne duce în ispită, ci ne izbăveșteⓩ de cel rău. Căciⓐ a ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.
5:14 Voiⓩ sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată deasupra muntelui.
5:15 Nici nu aprindⓐ ei o făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă.
5:16 Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca eiⓑ să vadă faptele voastre cele bune și să slăveascăⓒ pe Tatăl vostru care este în ceruri.
5:17 Săⓓ nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; n‐am venit să stric, ci să împlinesc.
5:18 Căci adevărat vă spun, pânăⓔ va trece cerul și pământul, o iotă sau o frântură de slovă nu va trece nicidecum din lege, până se vor împlini toate.
5:19 Deci cineⓕ va desființa una din aceste porunci foarte mici și va învăța așa pe oameni, se va chema cel mai mic în Împărăția Cerurilor; dar cine le va face și va învăța pe alții, acela se va chema mare în Împărăția Cerurilor.
4:14 Având deci un mare preotⓙ careⓚ a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, săⓛ ne ținem bine mărturisirea.
4:15 Căci n‐avemⓜ un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit înⓝ toate asemenea nouă, darⓞ fără păcat.
4:16 Deci săⓟ ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.
5:1 Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezatⓠ pentru oameni înⓡ cele către Dumnezeu, caⓢ să aducă daruri și jertfe pentru păcate,
5:2 careⓣ poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă șiⓤ el însuși este împresurat de slăbiciune.
5:3 Și din pricinaⓥ acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine.
5:4 Și nimeniⓦ nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaronⓧ.
5:5 Așaⓨ și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiulⓩ meu, eu azi te‐am născut.
5:6 După cum zice și în alt loc: Tuⓐ ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
